Arhive etichetă: singurătate

Pseudo love story

Un copil devine adolescent când pune mâna pentru prima oară pe telefon şi sună o fată. Adolescentul devine bărbat în momentul în care pune telefonul în furcă. Înainte ca femeia să termine ceea ce are de spus. Sunt lucruri aflate în liceu, pe vremea când făceam practica. Demult. De la un muncitor.

O legendă urbană spunea, tot cam pe atunci, că fiecare avem o jumătate. Identică. Trebuie doar căutată, găsită, păstrată. Reţeta fericirii. Simplu. Exact ca-n manualele lui Dale Carnegie.

Dar am crescut şi m-am convins că fiecare iubire e doar o repetiţie la marea singurătate. Se respectă astfel identitatea indiscernabililor. Nu pot exista în natură doi indivizi perfect asemănători şi egali. De nedistins între ei. O spune şi Leibnitz într-un eseu în care justifică principiul raţiunii suficiente: Dumnezeu, care acţionează după criterii de înţelepciune şi de economie, n-ar fi avut nicio raţiune pentru a crea două lucruri în loc de unul.

Nu există iubire. Doar o egoistă regăsire de sine.

Dacă nu sună telefonul, sunt eu, iubi…

Cafeneaua wordpressului.

WordPressul a început să semene cu cafeneaua aceea uitată de timp în micul oraş privincial. O cafenea în care atunci când se aduce nota, cel care are posibilitatea, achită o cafea în plus, cafea care rămâne „liberă”, adică achitată şi neconsumată,  destinată oricărui drumeţ dispus să deschidă uşa şi să întrebe dacă e vreo cafea liberă.

Un gest normal, fără nicio jenă sau inhibiţii ipocrite. Fiecare blogger de pe WordPress oferă o cafea. Chiar dacă marchizul de Condorcet a demonstrat matematic că mulţimea e stupidă şi te poţi trezi cu cine ştie ce tâmpit prin bătătură. Unul care soarbe zgomotos sau care aruncă cu ceaşca după tine neplăcându-i cafeaua.

…E vară. Fiecare a scos măsuţe afară, miroase de la o poştă a cafea şi a singurătate.