Arhive etichetă: dor

Loser

Târziu am aflat  că nu mai există drum spre tărâmul perechilor.

Am aflat şi că, de la o vreme, toate femeile poartă ochii şi costumul tău  mov, deux-pieces. Oftalmologul mi-a spus că sunt doar aşchii ale clipei. Nu dăunează. Ies cele mai frumoase haiku-ri din ele. Mi-a recomandat să nu-mi mai număr paşii pentru că mi se va face dor de drum.

„Această minţită iubire e totuşi mai mult ca nimic…” încă se aude în troleul ăla vechi ce străbate oraşul de la un capăt la altul. Chiar şi ospătarul de la grădina de vară murmură  cuvintele tale. Doamna de la bibliotecă mi le-a trecut în fişă. Tipului de la anticariat, însă,  i-am cerut să nu scoată niciun cuvânt. Mi-era teamă că aş fi descoperit o conspiraţie imensă. Florăreasa îmi făcuse cu ochiul, complice, înainte.

Ultima mea rugă laică către tine se pierde în timp. Sunt înconjurat de munţi de gunoaie. Pană şi gândurile le-am închis într-un pet, iar vocalele le-am amestecat cu resturile de la Mc, am auzit că rezistă. Unii le folosesc ca pietre pentru templu.

Am încercat, de foamea de tine, să-ţi mănânc imaginea oriunde apare pe străzile acestea înguste, de provincie. Au rămas numai ruine. N-am reusit să te desprind de pe ziduri şi am mestecat de-a valma. Primarul a declarat starea de urgenţă. Pentru a salva oraşul am fost declarat ” persona non grata” şi urcat în primul tren. Am nimerit în vagonul vandalizat cu ani în urmă, în noapte, când de-abia cumpărasem lumea şi am scris împreună, cu carioca,  ” for ever and a day ” , sub  mânerul semnalului de alarmă.

Reclame