About

Prieteni, hai să nu ne minţim, suntem nişte oameni îngrozitor de singuri. Încercăm pe WordPress-ul ăsta amărât  alchimia convertirii pixelilor digitali în emoţii analogice, fără să ştim că, de fapt, oferim vulnerabilităţile noastre lumii. Totul în numele retardului emoţional ce ne-a cuprins după consumul în exces de like-uri şi unfriend-uri.

Sigur, încercarea noastră poate fi încadrată într-o anumită estetică a confortului. Cea a privirii fixate pe linia orizontului. Ne e frică de „aproape”. Plonjăm în atemporal conştienţi fiind că secundele nu mai au proprietăţi fizice, sunt parte a ubicuităţii noastre. Numai aşa lumea lor, cea de toate zilele şi de toate regulile, nu ne va aparţine.

Până şi de adevăr ne este frică. Ca alibi, l-am multiplicat: adevăr după credinţă şi adevăr după raţiune. Şi apoi ne pierdem în intervalul ăsta închis până ne ia dracu’, filozofând despre căutări prin prisma rătăcirii voluntare.

Prieteni, nu există ierarhii. Sau dacă există sunt lipsite de orice bază logică sau biologică. Sunt doar prejudecăţi sau evenimente întâmplătoare sprijinite de mituri, spunea un tip deştept. Hai sa fim liberi! Hai să prizăm anarhia aruncând cu pietre în toate templele arealului nostru consumerist. Un singur lucru vă rog, nu folosiţi pietre din temple dărâmate anterior.

„Prieteni, eu nu vă sunt prieten”, spunea Laertius şi toată lumea crede că e doar o eroare de traducere, textul fiind incomplet. Mă tem că nu e decât o altă formă a legii conservării energiei.

Anunțuri

39 de gânduri despre „About

  1. Mari

    Articolele dvs sunt iesite din comun! Ma inscriu sa mai am parte si alta data.
    Sunt de asemenea incantata ca apreciati munca si blogul nostru colectiv « La valise du calibre » si tin sa va multumesc pentru inscriere.
    Va asteptam cu drag si pe varianta in limba romana « Geamantanul de sabloane » https://geamantanuldesabloane.wordpress.com/
    Experienta si opiniile dvs ne-ar foarte utile…
    Toate cele bune !
    Mari

    Apreciază

    Răspunde
                    1. Mari

                      Buzunarul ales e perfect! Trebuie sa fim capabili sa ne adaptam contextului. Multumiri inca o data pentru eforturi si pentru contributie.
                      Seara excelenta!

                      Apreciază

  2. zaraza26

    Nu stiu daca suntem chiar asa singuri… Eu inclin sa cred ca avem nevoie de ceilalti, dar ego-ul ne joaca feste si ne indeparteaza de ceilalti. Si o luam de la capat, cautand pe ceilalti, renuntand la ei si tot asa. In cazul meu e altfel (mereu la fiecare e ALTFEL). Nu ma indepartez de ceilalti, dar mi-e drag sa intalnesc oameni noi.

    Apreciază

    Răspunde
  3. zaraza26

    Totul e in mintea noastra. Nu am nevoie sa ii spun cuiva ca inchid niscai porti, nu am nevoie sa inchid poarta mea, nu am nevoie sa dau cuiva de inteles ca pun lacat. Ei, da, poate ca uneori ma retrag intr-un turn de fildes, cel putin asa imi imaginez, dar daca cineva e insistent, ii raspund sa ma fac inteleasa. Oricum, de la caz la caz… Atunci cand e nevoie portile se inchid singure in urma noastra si adesea se intampla ca oamenii plang si se zbuciuma langa ele. Asta poate e cel mai dureros si inutil. Dar, fiecare cu lectiile lui. Daca noi credem, vom gasi mereu o usa deschisa pe unde sa inaintam.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Esti prima care te interesezi de originea aparitiei numelui meu. Da, e o poveste la mijloc, poveste a carui timp n a ajuns inca pentru a fi spusa. Cred ca ursitoarele mi au urat sa fiu salbatic . Si sa mi doresc din cand in cand sa fiu comestibil aromat la gura sobei. Inca o data, sunt surprins. Poate explici

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      1. Anastasia

        Orice încercare de a prinde în cuvinte explicaţia pe care o vrei, îmi pare mie lipsită de culoare şi nevie.
        Poate că ar fi mai simplu să desenez o imagine: când „priveşti” prin fantele măştilor fiecaruia (desi, da, e-adevarat, ce scrii tu aici e, de cele mai multe ori, coplesitor si fascinant si pare ca-ti deschizi Fereastrele..), dincolo de ele se deschide lumea Inimii, strălucitoare-întunecata şi Vie, adevarata Poveste a fiecăruia, o lume precum răsăritul de soare ce-l întrezăreşti undeva în spatele norilor de pe cer.
        Într-un nume poate sta Acea Poveste. Sau o parte din ea. Poate e cea de la care s-a „construit” apoi. Uneori, cand „privesc” un om, simt c-aş vrea sa „ascult” povestea lui, aceea pe care şi-o spune în singurătatea şi copleşitoarea şi curajoasa Sinceritate a fiinţei.
        Pentru că-mi place sa „ascult pulsul Inimii”, pentru ca într-adevar fire nevăzute ne leagă într- un Univers fascinant..
        Pentru că suntem Perfect cunoscuţi – Perfect străini 🙂

        Apreciază

        Răspunde
  4. zaraza26

    Ups, ai atins ceva foarte adevarat, recitand vorba – precum in cer asa si pe pamant. Caci in cer e gandul, iar noi, cu fapta, aici pe pamant. Nimic nu se face pe pamant, ce n-a fost mai intai in cer: prin cuvantul divin, fie el al constiintei universale, fie al mintii umane, ce gandeste ceva inainte de a infaptui.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  5. zaraza26

    Iosif, daca barbatii pot sa creeze si sa-si dezvolte abilitatile mai usor, pot si renunta in a cauta iubirea. Dar de visat, ooo, cum sa nu viseze la ea, cel putin inainte de a renunta. Femeile au nevoie sa aiba un barbat alaturi, macar inainte de a renunta si ele la visul asta…

    Foarte putini/putine au inceput sa „se multumeasca” a fi constienti si „a trudi” pentru asta. Iubirea ramane sa o caute inconstientii.

    Lasati-i femeii libertatea, si nu va mai avea nevoie sa caute iubirea, iubirea vine singura la vremea ei. Nici de bani si bunuri materiale nu are nevoie femeia. Cu barbatul potrivit alaturi, va crea un imperiu al bunastarii de la zero.

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde
  6. zaraza26

    Banc. Coboara unul in gara, in Paris, vede o blonda si trage concluzia ca toate pariziencele sunt blonde.
    Nu e banc: cand te comporti la fel cu toate femeile, nu te mira ca si ele se comporta la fel. Va sa zica nu ti-au placut doua femei. Posibil totusi ca in celelalte milioane neverificate sa fie doua care sa-ti placa. Dar am impresia ca e mai bine pentru ele sa nu le gasesti.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  7. zaraza26

    Tu ziceai „Te vor devora femeile de pe aici.” In rest, la ce faci aluzie, e posibil ca pentru el femeia sa ramana doar un obiect al placerii, ceea ce a fost de secole si inca mai este prin unele zone/tari.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s