Neștiute

Îmi place să te privesc cum stai înghesuită în tine. Cum îți tragi, stingheră, trupul peste sufletul obosit. Ca un funcționar plictisit, mânecutele peste manșetele roase.

Înțelege că între arbitrariul cartezian și necesitatea spinoziană nu e nicio cale. Cu speranța în insolvență, oamenii au pus acolo un liber arbitru second hand. Predictibil ca un adolescent cu coșuri, căruia îi place, pervers, să privească, prin gaura cheii, mâinele când facem dragoste. Nu fugi.

Singura realitate palpabilă a rămas dunga de pe ceașca de cafea. Biet strat geologic din care vei afla de când sunt lângă tine. Mă tem că firimiturile ființei nu țin de foame.

Știi că filozofia n-a rezolvat nimic niciodată. A ajuns întotdeauna prea târziu la locul faptei. De aceea te voi învăța să aprinzi focul. Postdiluvian, e singurul element căruia n-au reușit să-i pună cod de bare.

Nu căuta să ai adevărul aliat în lupta cu ceilalți. Învinge doar cel care supraviețuieste. Și nu spune niciodată ” prea târziu „. Pentru asta oamenii au inventat moartea. Am aflat-o dintr-un film

13 gânduri despre „Neștiute

  1. Son

    imi devorez creierul in sorbituri de alcool pur,
    mi’l spal de tulburari
    si imi da, pe termen lung,
    boli incurabile de care am nevoie
    ca sa inteleg toate dramele…

    … destinule, iti joc o festa,
    iti scriu pe servetel testamentul omenirii in cerneli de vin rosu si coacaze,
    sunt un poet disparut care nu a aparut vreodata…
    ma perfectionez in mahmureli
    si divagatii convexe.

    de sub picioare iti trag presul
    si pe el vreau sa iti scriu un poem de amor,
    un amor imbaindu’se pe aripile unei promisiuni,
    un turnir fara mine…

    fiule, iti dau un trandafir,
    poarta’l pentru mine in iubiri fara varsta…
    si promite’mi ca nu ai sa mori niciodata,
    adu bucurie fara sa iei, in schimb, totul.
    afla,
    spune “te iubesc” de fiecare data adevarat
    si ramai cu ultima careia ii mai poti spune;
    o sa stii, fara ca eu sa fiu acolo.

    te salut… ca pe un barbat schingiuit de iubire.
    sa nu te indoi sub greutatea mea, e prea usoara trecerea prin lume…
    as vrea sa iti daruiesc, de ziua ta de dinante de disparitia mea…
    … un sfant de trefla.

    Apreciază

    Răspunde
      1. Secret Room

        Sigur ca e colectiv. Incerc sa adun o trupa, da. Incepe sa miste. Are doar o saptamana. M-am saturat de structura FB, de cenzuri si prostii legate de pandemie, there is life beyond that shit. Esti invitat sa scrii si tu articole, pun link la tine.
        Ti-ai imbunatatit enorm stilul, ermetismul textelor tale s-a dus intr-o directie umana, insa nu a disparut. Scrisul e o chestiune de exercitiu, pana la urma. Am si un grup pe FB, dar ala e o enormitate, are mii de participari/articol.

        Apreciază

        Răspunde
          1. Secret Room

            E se bine sau de rau, Asa, ca am ramas la fel? As fi vrut sa cred ca is mai bun, dar „la fel” e ok, macar nu am luat-o inapoi 🙂
            Iti las o adresa de email, ca i-am facut blogului una.

            Apreciază

            Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s