Arhive zilnice: 12 mai 2021

Din Sorescu, timid, către tine…

Niște femei foarte frumoase țineau de patru colțuri deșertul Gobi și voiau să mi-l deie cadou. Le-am mulțumit emoționat și l-am primit, cu toate că mai fusesem îndrăgostit.

Eu eram o cetate aproape măreață, pe care trebuia sa o cuceresc din nou, pâna la ultima piatră, în fiecare dimineață. Până seara târziu aruncam asupra mea, cel de ieri, cu bolovani și smoală clocotită.

Tu erai așa și pe dincolo, o, erai ca toate femeile, uite că ti-am reținut chipul.

Și erai atât de statornică în gândul meu încât puteai fi împrejmuita cu un gard. Și-n vârful fiecărei șipci ascuțite câte o stea sau, mai bine, capetele celor care au îndrăznit să te iubească.

Când îndrăgostiții iau peste tot foc, se prind de mână și se aruncă amândoi într-o verighetă cu apă puțină.

Și nimeni nu va mai ști despres tine nimic precis, vei avea trei date ipotetice de naștere și două de moarte.

Eu voi începe să te uit spre nord, tu mă vei uita spre sud. Mai întâi îți voi uita sufletul care nu-mi va lua mai mult de trei zile. După aceea, știu și eu, gustul părului tău, materie superior deghizată sub formă de gene. Tu mă vei uita poate de-a-ndoaselea. În orice caz, ne vom uita bine amândoi. Apoi ne vom spăla pe mâini.

Dar la urma urmei ce trebuie să găsiți în rândurile mele cuvinte? Eu am fost pictor și toate acestea nu sunt altceva decât studii de riduri de pe fruntea mea.

Numai despre sufletul meu nu știu nimic, sufletul care-mi scapă mereu printre zile, ca o bucată de săpun în baie.