(Pre)texte

Viața asta ca o pasăre rănită, într-o cutie de pantofi. Căreia îi arunc semințe zâmbind. Deşi ştiu că nu va mai zbura niciodată. Cu ochii pe ceas, sclav al cotidianului. Irosindu-mă pentru a respecta self help agenda. Ființă schizoidă trăind timpul mic, ăla cronologic. Cu gândul la timpul mare. Timpul în care suspenzi principiile şi judecățile de valoare. Timp alocat unui spațiu al levitării spiritului. Până şi singurătatea s-a vulgarizat. O folosesc ca pe-un avans plătit pentru o iubire. D-aia domestică în care singura pasiune comună e telecomanda.

E duminică după-amiaza. Timpul cel mai propice ieşirii la o plimbare cu mine însumi pentru a degusta, cu lingurița, porția de bovarism. În oglindă mă priveşte un Iov disperat de nevoia de a înțelege. Elifazii, bildazii, zofarii dorm.

Mâine va fi la fel. Aruncând semințe într-o cutie de pantofi.

2 gânduri despre „(Pre)texte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s