Arhivele lunare: martie 2021

(Pre)texte

Viața asta ca o pasăre rănită, într-o cutie de pantofi. Căreia îi arunc semințe zâmbind. Deşi ştiu că nu va mai zbura niciodată. Cu ochii pe ceas, sclav al cotidianului. Irosindu-mă pentru a respecta self help agenda. Ființă schizoidă trăind timpul mic, ăla cronologic. Cu gândul la timpul mare. Timpul în care suspenzi principiile şi judecățile de valoare. Timp alocat unui spațiu al levitării spiritului. Până şi singurătatea s-a vulgarizat. O folosesc ca pe-un avans plătit pentru o iubire. D-aia domestică în care singura pasiune comună e telecomanda.

E duminică după-amiaza. Timpul cel mai propice ieşirii la o plimbare cu mine însumi pentru a degusta, cu lingurița, porția de bovarism. În oglindă mă priveşte un Iov disperat de nevoia de a înțelege. Elifazii, bildazii, zofarii dorm.

Mâine va fi la fel. Aruncând semințe într-o cutie de pantofi.

Fără titlu

Ultima minune a lumii mele, fântâna cu ciutură, s-a prăbușit în colbul unui câmp. Moare lent în mine și fragmentul ăla sublim în care Gurov își taie o felie de pepene și Anna plânge. Citit la solstițiu și la echinocțiu îmi regla mareele interioare pentru tot anul. La știri, Dow Jones l-a ucis pe Don Juan. Fericirea biochimică mă inundă cu oferte. Cu întâmplări pe bază de algoritm și senzitiv cu codul sursă infectat cu Coca Cola. Lăsați-mă în pace, eu vreau să scriu în continuare scrisori cu penița unei femei de la capătul lumii și să-i duc un măr la prima întâlnire.