Mărunțiș

Am strâns toate monedele pe care voiam să le arunc în fântânile ce-ndeplineau dorințe. Nu sunt multe, un pumn de copil. Nu mi-am dorit prea multe în viață. Unele sunt atinse de rugină. Altele mutilate de la rișca la perete sau piatra cu care încercam să le ochesc de la zece pași în praful unui drum. Le privesc și îmi dau seama cât de mic e universul. Le număr și iese de-un pahar de whisky. La radio spun că astăzi e ziua internațională a oamenilor de zăpadă. Una, două monezi pentru ochi, în loc de cărbune. Una, două pentru Caron.

2 gânduri despre „Mărunțiș

  1. gandurideoclipa

    Cu ceva ani in urma, intr-o joaca de om mare, am facut un om de zapada. mi se parea ca este Era cel mai mare si mai frumos, ca doar era al meu. O vreme treceam in fiecare zi sa il vad. Pe urma, tot mai rar si incet incet,pe masura ce inaintam spre primavara, omul meu de zapada devenea din ce in ce mai mic si mai sters. Pana intr-o zi cand nu a mai fost deloc. In locul lui, un fular ponosit, doi carbuni si un ochi de apa. Imi doresc sa imi fi amintit atunci de legenda lui Caron. Oare oamenii de zapada au si ei Stixul lor ?

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s