Inter alia

Statistic, cea mai mare tragedie din viața unui om de vârsta mea se petrece pe la opt ani. Când rupi penița stiloului de cinșpe lei în crăpăturile băncii de la școală. Viața fiecăruia dintre noi e săracă si după acest eveniment istoria nu mai consemnează decât chestii administrative, cum ar fi pierderea unei femei sau traversarea pe roșu cu brațele pline de poeme, jalnice portjartiere ale gândurilor noastre. Pe care, speriați și pudici, le acoperim cu mâinile. Nimic deosebit, bibliografia de specialitate îi pomenește pe Nietzsche în perioada de nebunie când își privea ore în șir mâinile și pe Macbeth, în aceeași ipostază, după crimă. După ce au trecut de la vânător la culegător, mâinile au devenit inutile. Hominizii le mai folosesc în cazul despărțirilor, însoțite de eșarfe sau batiste. Studiile tehnice spun că nu le poți folosi nici măcar la repararea unei aripi defecte. Nici unul din cele douăzecișisapte de oase nu se potrivește.

Ce dracu’ mi-a venit cu textul ăsta?

Să ningă mult/ ca-n frații Grimm/ și sub zăpezi/ să ne iubim…

https://youtu.be/xLnvFiF9jo8

11 gânduri despre „Inter alia

  1. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

    Dimineață, ploaia mi-a spălat antetul.
    Am ascultat-o și…
    Mi-a spus povești despre valuri și despre nisipul zburător de pe plajă,
    Mi-a spus despre bucuria dansului frunzișului platanului din parcul meu,
    Mi-a mângâiat obrajii, mi-a vorbit despre el,
    Mi-a spus că fericirea lui e de a cânta cel mai tare dintre toți bărbații, ca eu să îl aud de departe.
    M-am lăsat purtată de zumzet, l-am zărit,
    L-am privit, daaar el dansa pe cer cu norii.
    Mi-a arătat ceașca și ceaiul,
    Dulcele mierii,
    Am întins mâna și
    L-am atins pe nas.
    Apoi nu știu cum m-a ridicat până la el.

    Și el mi-a arătat toate zăpezile lui,
    Așa, ca să înțeleg bine, ceea ce știam deja.
    Și asta am vrut să-ți spun și ție…

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Fain poemul din mesajul tău, spre rușinea mea nu știu autorul, Contesa. Si încerc să înțeleg ceea ce stiai tu deja, dar nu-mi iese 🙂 Mi s-a făcut de o ninsoare, minune perisabilă 🙂 și am scris de altceva, mă încurc în ceea ce vreau și ceea ce iese. Cred că mă voi mulțumi cu o ploaie în orașul meu de provincie și voi căuta un film vechi pe Netflix. Să ai liniște de sărbători, Contesa, și fulgi colindători!

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      1. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

        Fee Blanche, între două reverențe și-un marțipan, a vrut să îți spună că dimineață, pe când ploua de parcă ningea cu fulgi mari, visa așa de frumos despre un el și o ea, despre strigăte de dragoste și celelalte. Numai că ploaia a șters antetul visului și unele pasaje, iar când m-am trezit, o secundă am crezut că am înțeles tot visul, dar în următoarea secundă s-a dus și ultima fărâmă de visare ca o fâlfâire. Până să uit tot ce-am visat, am alergat aici să îți povestesc, iar acum când îți scriu, nici nu mai știu ce-oi fi vrut să spun dimineață. Cred că era ceva măreț, oricum!

        ”Se vor asterne între noi vecernii,
        Din clopote cădea-vor chiciuri mari,
        Atunci visez, frumoso, să apari
        La marile instante ale iernii.” (A.P.)
        Am rămas cu gura căscată când am citit finalul poemului. Cândva cântam acest cântec și eu.
        La mulți ani fericiți, Castanman! E un răsfăț tot ce am citit pe blogul tău și îți mulțumesc pentru că mă primești mereu așa de frumos.

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          La mulți ani frumoși, Contesa! Mă bucur că găsești ceva de citit pe blogul meu, știu că uneori mai săr calul, alteori scriu prostii, dar altfel nu aș fi eu 🙂 Ești pricepută la complimente, școală aristocratică, se vede, știu că sunt exagerate, dar le primesc cu plăcere 🙂 Sărbători fericite, cu multă căldură și lumină de la cei dragi, Fee!

          Apreciază

          Răspunde
  2. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

    Sunt cocitadină cu Victor Socaciu. Pe vremea când eram elevă, venea adesea la liceul nostru. Colega mea, Corina Ș. era îndrăgostită de el. Eu nu aveam nicio dragoste, așa că îmi plăcea s-o aud povestindu-mi despre el (erau vecini de case în Noua). De dragul lui, mergeam la doamna doctor de la liceu să ne pună puțină atropină în ochi, să avem pupilele ușor mărite și să părem frumoase. Corina chiar era o splendoare de fată cu ochii bleu. Eu aveam și am ochi căprui, putea să îmi pună și-o tonă, că nu arătam nicicum. Apoi plecam de-a chioarele, că nu vedeam pe unde pășeam din cauza atropinei. Ne așezam în băncile din sala festivă și îl ascultam vrăjite cântându-ne ”Oameni de zăpadă”. Uneori, Corina îl acompania și din voce și la ghitară. Eu ascultam vrăjită. 🙂 Ce amitiri mi-ai trezit. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Și prin Ploiesti făcea ravagii Socaciu. Mai ales printre liceeni. Venea invitat la câte o seară culturală, ne cuplam câte două licee, ne băteam să invităm Liceul pedagogic, erau multe, frumoase și deștepte. La o chestie din asta cu Socaciu invitat, un prieten de-al meu a rămas fără cojocul Alain Delon. Era la Casa de Cultură, garderoba liberă, aglomerație și cineva a plecat cu altă haină 🙂 Am fost chemati toti la militie, tatal prietenului fiind un personaj important. N-au rezolvat cazul până astăzi. Da, era frumos pe vremea noastră. Multă poezie, inocență și ninsori.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s