De ce scriem

Faptul că scriem pe wordpress e încă o dovadă că viața nu e de ajuns nimănui. Scriem cuminți. Şi flamânzi. Pentru o lume pestrița. Plină de chihoți, mîşchini, carenine, caramazovi, bovariene, isuşi, marcşi sau tereze. O lume în care nebunia susține etica. Şi unde orice vânzătoare de aprozar poate deveni guru. Doar pentru că îi permite codul de țară. Şi orice tip inteligent ştie că trebuie să scrie doar pentru sine. Nimeni nu mai citeşte. O lume fără prietenii, doar nişte interese obscure țesute în particular. O lume pe care am iubit-o şi de care acum mi-e scârbă. Pentru că m-a transformat dintr-un individ cu convingeri în unul cu opinii. Ce nu ştim e că plătim pentru fiecare cuvânt. Un preț modic. Nu, nu trebuie să ne vindem sufletul. Nici măcar profesioniştii nu o fac.

Într-o carte, un tip, Peter Schlemihl, este ofertat mişto, pentru umbra sa:

Am putut admira de câteva ori, îngăduiți-mi să vă declar, domnul meu, prea frumoasa umbră pe care o aruncați în lumina soarelui cu un vădit dispreț- această umbră care se găseşte aici, la picioarele domniei voastre…Iertați-mi, vă rog, propunerea oarecum îndrăzneață: oare ați fi dispus să-mi cedați umbra?

Oferta e senzațională! Poate primi, la schimb, punga cu bani care nu se termină niciodată. Sau pălăria lui Fortunatus. Aia care te face invizibil. Tipul face târgul şi regretă după ce simte oprobiul mulțimii. Apoi toată viața călătoreşte pentru a o recupera. Fără succes.

Cam aşa se întâmplă pe aici. Ce nu ştiți voi e că eu am supralicitat şi mi-am vândut sufletul. Nu, nu pentru cuvinte. Asta am stabilit-o în ipoteză. Ci pentru cea mai tare colecție de umbre. Umbrele voastre…

9 gânduri despre „De ce scriem

    1. castanman Autor post

      Mă enervează umbra mea, chiar e obraznică în ultimul timp, încerc să-i corectez anomaliile funcționale și mi se pierde printre degete. Celelalte umbre îmi oferă posibilitatea executării unei matrițe cu caracteristici universale.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
    1. castanman Autor post

      Oameni și (alte) umbre… Nu vreau să fiu un ghid de lectură, citiți fiecare ce vreți și dacă atunci când închideți cartea vă rămâne ceva de notat într-un text, cartea aceea e salvată. Cred că toate cărțile sunt vii și marea dramă a lor e faptul că sunt puse înapoi în raft fără o mică notiță lăsată în univers

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      1. gandurideoclipa

        Nu e vorba de ghid de lectura. Pur si simplu mi-a atras atentia ideea omului fara umbra.
        Cat despre carti, citesc mult dar trebuie sa recunosc ca printre ele au fost si din cele care nu au lasat nici o urma in sufletul meu. Dar in marea majoritate, de cate ori le privesc, imi trezesc sentimentele lasate atunci cand le-am citit si imi amintesc lucruri pe care credeam ca le-am uitat, intr-un fel acele notite de care vorbiti.

        Apreciază

        Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s