Nec plus ultra

deasupra tuturor darurilor și harurilor primite (…) este acesta de a te învinge pe tine însuți (Francisc către fratele Leone)

Așteptările nasc dezamăgiri. E o consecință a tezei despre raportul deteriorat dintre timpul vieții și timpul lumii. Tot ceea ce e de neînțeles e de fapt un vechi răspuns la care căutăm întrebarea, ar fi concluzia blumenbergiană. Noi continuăm să rătăcim prin fondul finit de erori,prejudecăti, dogme, păreri. Maturi, fugim de ludic spre o hiperseriozitate în care metaforele nu mai sunt unelte, ci cârje ale frumosului. Nu mai există amănunte corijabile manufacturier, totul e tehnologizat. Tot spațiul existențial e redus, caricatural, amestecând normele cu confesiunile. Durerea atât de ubicuuă a ființei e înghesuită lângă adevăr. Unii spun că ăsta ar fi sensul vieții. Eu spun că e doar o direcție, dreaptă suport, sensul e luat arbitrar, cu consecințe incomensurabile. Doar în fizică putem lua valorile negative în modul, validând rezultatul. În viață tot ceea ce iese cu minus rămâne așa. Un mister prezumtiv atemporal al umanității.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s