Intravenos, poezie (4)

Te întâlnesc în fragmentele pe care umbra le aruncă luminii. Fiind o greșeală care se repetă pare o iubire. Degetele mele coboară pe gâtul tău lung, înfiorate, ca pe-o scară de incendiu. Te-am sărutat cu buzele tale, m-ai iubit cu iubirea mea. Rămân atât, un înrăit braconier al lacrimii. Așa cum rana nu ia forma stiletului, sărutul tău nu ești tu.

(am amestecat puțin Păunescu, puțin Tomozei, puțin Teodorescu)

4 gânduri despre „Intravenos, poezie (4)

    1. castanman Autor post

      Întrebarea ta vrea să arate că nu-ți sunt chiar necunoscut. Având în vedere că de ceva timp stau ascuns, poate treci în revistă argumentele și istoricul ce au construit întrebarea. 😉

      Apreciază

      Răspunde
    1. castanman Autor post

      A mă amesteca pe mine cu mine presupune curaj. Mă cunosc foarte bine, bucățile din mine sunt inegale calitativ, risc să stric totul. Așa că prefer să privesc toamna cu ochii închiși și să mă cert cu mine încercân să rotunjesc colțurile lumii

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s