Buridan, Rembrandt și Korsten

Un măgar, flămând și însetat, este așezat la o distanță egală de o căpiță de fân și o găleată de apă. Și se tot uită și se tot gândește și moare nereușind să aleagă. Acesta e protocolul experimentului metafizic de secol paișpe prin care Buridan a încercat să  demonstreze existența liberului arbitru. Sau cum poți fi victima acestuia atât timp cât se ignoră determinismul.

În 2016, la Amsterdam, este dezvelită o pictură, portretul unui bărbat de treizeci de ani din secolul saptișpe, cu pălărie neagră și guler alb. Toată lumea admiră acest Rembrandt superb. Care nu e Rembrandt. E opera echipei lui Bas Korsten, un IT-ist care a analizat datele privind geometria, materialele, culorile lui Rembrandt. Și câțiva algoritmi pentru recunoastere facială. Lumea e în delir. De-acum putem face selfie cu Rembrandt, nu cu Iphone…

Mă tem că într-o zi va trebui să aleg între frumusețea unei arte explicată până la ultimul pixel și stângăcia frumuseții fără nicio explicație. Și o să găsesc liberul arbitru în cătușe.

 

 

 

38 de gânduri despre „Buridan, Rembrandt și Korsten

          1. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

            Dulceață, că la vișinată nu mă pricep.
            În altă ordine de idei, trebuie să îți fac o destăinuire: de când mă știu am corectat la Bac lucrări de la ”uman”, ori de la ”pedagogic”. Anul acesta am avut o mapă de la real, ceva ”mate-fizică”. Mi-a căzut fața de uimire și de încântare! Am citit niște lucrări superbe. Fără arăturile filologilor pe glia textului și totuși impresionante. Smart! Dar cu incursiuni în
            Champfleury!
            Vin, așadar, din urmă, niște minți inginerești geniale!

            Apreciază

            Răspunde
            1. castanman Autor post

              Champfleury? Spre rușinea mea știu puține despre el, doar că era prieten cu Courbet și preamăreau realismul… Dacă o face precum a făcut-o Courbet cu „Facerea lumii”, atunci e de înțeles citarea lui de adolescenti 🙂
              Sincer, mă bucur că ai găsit lucrări valoroase pe real. Mă temeam că e o generație pierdută. Poate prima mai puțin pregătită decât părinții ei.

              Apreciat de 1 persoană

              Răspunde
              1. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

                Când li se vorbește despre realism, primul care e dat exemplu este Balzac. Dar în lucrarea despre care spun, se făcea o frumoasă paralelă între personajele lui Caragiale și ale lui Champfleury, fără ca elevul/eleva să fi făcut filologie. A fost așa de neașteptată paralela din lucrarea respectivă. Cred că aparținea cuiva în casa căruia s-au citit cărți alese și mai cred că a avut o excelentă profesoară de română:
                l-a învățat cum să impresioneze.
                Da, fiecare generație are valorile ei.
                Să fim încrezători!

                Apreciază

                Răspunde
                1. castanman Autor post

                  Nu pot fi încrezător, Contesa. Nici măcar ca placebo nu mai funcționează acest îndemn. Am motivele mele de dezamăgire. Probabil vor fi câțiva sclipitori și vor pleca afară. Dar masa de analfabeți funcționali vor guverna țara asta. Democratic nu vom putea face nimic.

                  Apreciat de 1 persoană

                  Răspunde
  1. nostrastella

    Castule, drag…

    eşti tot mai bun!
    muriţi-ar duşmanii, de… ifose.
    Decât literare.If you know what I mean.

    Şi chiar nu mă miră neştiinţa ta Champfleury-istică.
    Că, mno, oricum, tu- un mic/nou Cioran, întru vecinică născare, ş’umpic agnostic în aplecările lumii, (vezi, Sartre ori Camus), n-ai vr’o treabă (cred) cu realismul exacerbat. Iar dacă, ista, o fost tovarăş cu Proudhon, apăi.. să n’ai nici ceva.. oareşce remuşcare. N-ai pierdut nica. Anyway.

    Şi io zic că n-avem a ne teme la ce vine din urmă.
    Real, uman, whatever… semnele sunt bune de tot.
    … Eu nu corectez contesa! că nu mă pricep, şi nu stă în atribuţiile mele.
    Doar citesc. Iar ce-am citit, mai nou (pe neţi, sau cărţi, scrise de tineri autori)… m-a crăpat în două! Proză, ori versuri.

    Nici nu mai ştiu dacă esca ori vadim, iliescu sau băsescu, mai sunt au ba prin cărţile copiilor de azi. Fuck. Sper să nu. Uff. Şi (de’oi şoca au ba) e vremea ca-iertare! şi EMINESCU, Preda, Barbu sau Liviu Rebreanu, să-şi cam ia… de’o pauză binemeritată.

    E bun ce-a fost, clar,
    da’ pare mai bun ce vine!

    PS. nu fac analiză pe text, că nu’s zâna.
    da poci măcar, să zic că nu mi’a plăcut truismul de’nceput. pare din altă epocă.
    altminteri, măgari fericiţi, sunt cu duiumul în zilele noastre.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Nu-mi mor dușmanii, Stella… Cu fiecare semn de la tine ei se multiplică. Și dacă mă mai și lauzi, mă trimiți la ghilotină. 🙂
      Clasicii au fost îngropați. Prin literatura română se plimbă nulitățile. N-am avut nici măcar puterea să reparăm greșelile din canon, greșelile pe criterii ideologice sau pe animozități iscate de critici infatuați.
      Mno, mi-e cam silă, nu a mai apărut nimic bun, Cărtărescu mi se pare că e umflat artificial, îl urmăresc uneori pe Dan Lungu și citesc poezie scrisă de femei obraznice.
      Ne prăbușim. Suntem niște păpădii ce cred că zboară.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      1. nostrastella

        ”Sper că nu te-am supărat în vreun fel”

        Gizăs! dacă asta mi’e adresată mie, apăi fuck! zic şi io ca marga (bleah, în ceea ce’l priveşte): misinterpretatădăcât! Vai mie! N-aş putea îndrăzni aşa ceva. Eu doar am vrut să întăresc ce-aţi subliniat mai sus. Pt mine sunteţi şi -nimic nu se va schimba!- veţi rămâne, o comoară de om. Fie şi doar virtual.

        D-zeule Mare, am impresia că ştiu de la ce a pornit ”confuziunea”. Pricina e s.f zână. Cred. Da’ vă asigur că nu vă privea pe d-voastră. Că deşi’mi bătea în cap fee-ul ăla, ca o talangă.. târziu m-am prins. Sincer. Zâna, chiar există 😆 , şi e doar o aroganţă de’a mea, la adresa unei persoane publice, dealtfel. Scriitoare (printre altele). Urând-o şi iubind-o mai apoi, zâna despre care vorbesc, chiar e un om mai altminteri!

        Încă odată, mii de scuze Contesa, pt disconfortul pricinuit.
        Suma respectelor!

        Apreciază

        Răspunde
  2. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

    Sunt mai puțin vedetă, dar de-o fricoșenie mare, doamnă! Sper că ne tutuim, ca să pot spune din inimă că am citit un articol despre o controversă la modă (nu pot spune unde și nici al cui), la care ai comentat, exprimând oarecum și punctul meu de vedere. Spre deosebire de alte doamne, eu nu sunt zână, port doar acest nume, nu sunt nici scriitoare (excluzând fișa postului, care îmi pretinde să scriu), n-am prea mulți prieteni, iar pe blog sunt doar doi-trei oameni cărora le fac vizite: Castanul și Potecuța, uneori Petru… Pe vremuri eram mai mulți, dar au plecat, ori s-au ascuns.

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Psst, Contesa, îți vând un pont… Stella, prin comentarii, încearcă să ne facă să credem că suferă de metrofobie… Să nu pici în plasă. E liricoidă până la schimbarea stării de agregare. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
            1. castanman Autor post

              Când o să am drum prin ținuturile tale de basm o să las într-o scorbură un borcan de dulceață. Sigur îl vor găsi piticii tăi. Nu e nevoie de poze. Știu că ți-a ieșit.

              Apreciază

              Răspunde
      1. nostrastella

        Cre’că… pare că m-ai citit. Aşa să fie?
        Şi btw, că m-am luat cu vorba, şi ce era mai important de zis, am uitat.
        De zis, ţie! Nu altcuiva. Să n-avem vorbe la proces. Anyway.
        Metrophobia, nu’i vreo fobie care să mă excite. În vreun fel.. oricare!
        Să trecem peste asta că iarăşi mă bate uitarea.

        Am auzit (citit?), c’or fi vr’o 7000 de limbi care se vorbesc pe Pămant.
        Şi că, mno, din când în când, mai dispare câte una. Unde vreau s-ajung?
        Io zic să dai fuguţa la OSIM(?) Căci limba ce’o vorbeşti…
        ori e prea inginerească, ori nu’i din astă lume.
        Om pricepe’o câţiva, dar…
        …..

        Că ce?! Limba(nouă) castanman… chiar sună a limbăciune adevărată.
        Ş’apoi, să fii tradus ‘dupe(sîc!) neşte sute de ani… e cevaaaa, nu!

        Un poll s-ar cere, cum ar veni.Şi dacă întrebarea ar fi:

        -cum ai vrea să se numească limba castului?
        .. eu aş răspunde fără echivoc: castanman!

        Mişto, nu?!
        Fuguţa la OSIM, zic.

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          Cum să nu te cunosc eu pe tine, Stella? Mi-ai mâncat ficații încă de la apariția pe wp. Mi-ai gonit admiratoarele. Mi-ai otrăvit inspirația. 🙂
          Știu că prin cunoaștere, ontologic, mutilăm ființele din care sunt formați subiecții. De aceea accept necunoașterea ta. N-am reușit să înțeleg ciclul ăsta Carnot ce-ți motorizează trecerile de la sarcasm la duioșie… Ce-ți veni cu Osimul și limba postărilor mele? E de bine sau m-ai îngropat atât de subtil încât îmi vine să-mi dau cu Tesla în c…e?

          Apreciază

          Răspunde
          1. nostrastella

            E de bine mate, e de bine.
            Cum naiba!

            Şi’mi pare f rău de ficaţii tăi (mai lasă J&B-ul ăla 😆 )
            Cât priveşte admiraratorele tale.. mi se pişcă.
            Cu siguranţă nu te-au meritat, zic, că d’aia s-au dat la cur.
            Scuze, parcă fund era mai corect. Nicio pierdere.

            Nici nesimţirea mea…
            nici fuga ‘napoi în serai a piţipoancelor ce te-au iubit cân’va, iubindu-te încă.

            😆

            Apreciază

            Răspunde
              1. castanman Autor post

                Și încă ceva, că uit ca și tine, ficații mâncați n-aveau legătură cu JB-ul (brr, cât de prozaică ești), ci cu Prometeu, ăla de-i mâncară ficatul că le-a dat focul sarmanilor…

                Apreciază

                Răspunde
    2. nostrastella

      Tutu-ul ”cerut” cu atâta smerenie, mă onorează!

      C’or fi şi zâne pe lumea asta, nu neg. Or fi.
      Că sunt şi doamne… Fi’vor! asta, cu siguranţă.
      Sunteţi una dintre ele, fără doar şi poate. Aşa că…

      La naiba cu politeţurile!

      -Ce mai faci contesa?
      Şi (complet off topic) dacă tot suntem în Amsterdamul Castului:
      -ce părere ai despre educaţia sexuală în şcoli?

      Pro?
      Contra?!

      Apreciază

      Răspunde
  3. smaranda

    Asta cu liberul arbitru mi s-a părut mie o chestie grozavă. Până am observat că sunt cu cap cu tot în ceață. Cum să fac alegeri când nu am o perspectivă înaltă. Adică să văd clar ce alegere mă duce.. unde?!

    Apreciază

    Răspunde
  4. smaranda

    Ședeam pe un nor iar Dumnezeu cu chip de înger s-a așezat lângă mine. În depărtare erau două pământuri ușor suprapuse. Dumnezeu m-a întrebat: ce alegi Smaranda, bucurie și dragoste sau dramă, suferință și durere. Doamne, dragoste și bucurie doresc. Dumnezeu s-a ridicat și mi-a pus mâna pe creștet: așa să-ți fie după cum dorești. De azi , toate ușile ce duc spre pierzanie.

    Apreciază

    Răspunde
  5. smaranda

    Acu câteva luni am încercat să deschid un blog nou pe wp. A funcționat mai simplu ca în 2014 dar am stat o zi… și am simțit micimea, ingustimea . Era un spațiu atât de mic că m-a cuprins claustrofobia. Nu știu cum am putut avea pe vremuri blog.

    Apreciază

    Răspunde
      1. smaranda

        N-am mai avut nimic de spus. În procesul de a dizolva trecutul , blogul făcea parte din el. Mă pregăteam de un an să îl șterg și mi-a fost greu, că nu era urâțel.

        Apreciază

        Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s