Bufonii

Decor: o cameră goală. Doi pereți sunt tapetați cu curgerea aia a codurilor din Matrix, un pic stilizati, asemănător curgerii ceasurilor, aia a lui Dali. Al treilea perete, în mijloc, un ecran imens pe care  rulează, ca-n genericele cu navele de luptă din Star War, textul: Nu îți voi mai scrie. Aşteptarea mea va zgaria pe pereții clădirilor onomatopee specifice speciei. Vei acoperi, revoltată, cu cearceafuri, inciziile în piatră. Şi drumul pană la tine va mirosi a femeie coaptă. Sesquipedalofobia e frica de cuvinte lungi. Cea de cuvinte mari are numele tău. Nu mi te rătăci e doar un dativ, vei urla. Adevărul devine ficțiune cand ficțiunea e adevărată. Adevărul devine neadevăr cand neadevărul e real. Nu te speria. Chestia asta n-are legătură cu noi. E doar începutul unei poveşti chinezeşti. A pietrei. Pe tăramul iluziei.

Personaje:

Laptop E

Laptop A

Telefon k

Telefon C

Actul I

E: Nu m-am speriat. Aștept continuarea! Pare să fie interesantă china story!

C: E un text scurt. Aş fi vrut să-l fac haiku. Sfanta treime a poeziei. Nu e o poveste interesanta. E clasică: At Grand Central Station/ Like a blind turtle finding a log at sea:/ Our chance meeting. E un haiku de Hideo Kishimoto. Si ca sa nu fie stricat de o traducere – Şansa noastră de a ne întalni la Grand Central Station/ precum o scandură pe mare/ găsită de o țestoasă oarbă. Asta-i povestea, Erika.

E: E frumoasă, așa cum am zis! Oh, n-am zis? M-am gândit. Acum știi!
Țestoasa oarbă nu are cum să sesiseze că pe scândura ce plutește pe mare e cineva! Se pot face scenarii…câte vrei! Bogăția posibilităților și imposibilitatea șansei … O săptămână bună îți urez, castanman!

A: ai agatat ceva? 🙂

C: Ntzzz. Mi-am vandut sufletul 🙂

A: cat iti dau pe el?

C: E un suflet de sceptic, ce dracu’ să faci cu el?

A: Nu vreau sa fac nimic cu sufletul tau, dar mi se parea o marfa interesanta. nu suntem aici ca sa muncim pentru lucruri care nu ne sunt de folos?

C: Dacă ai şti cate m-au urat pentru sufletul meu aparent interesant 🙂

A: ce ti-au urat?!

C: M-au urat pentru ca prin mine descopereau că îndoiala e o formă de legătură între oameni la fel de puternică precum încrederea. Şi femeia nu rezista la indoială.

A: rezista. depinde de femeie. eu, cu prostituatele, m-am inteles bine. era de la sine inteleasa lipsa geloziei, asa ca, odata eliminata asta, nu ne ramanea decat sa facem impreuna mancare. sushi. paella. tocana. aveau asa o cinste, brother, de nu puteam sa inteleg ce le lipseste din miezul mintii ca sa se dea unui porc imputit, satisfacut ca isi baga ranga in asa catifea.

C: Amanta ca un master chef? Chiar că n-aveai cum să înțelegi. Tu-ți dădeai seama că în còmbinatia aia erai de fapt un condiment pentru obținerea umamiului

A:sunt un shinto in esenta, un pic de umami si un haiku suspinat m-ar inalta.

C: Shintoismul nu e revelat. E doar un naturalism religios. Pe un fond animist. Nu te văd aşa.

A: asta pentru ca nu ma vezi tu asa, nu pentru ca NU AR FI asa! i believe God lives in a mirror.

C: Dumnezeu e întotdeauna rama unei oglinzi. Altfel, de unde misterul?

A: scriu la ceva carte, am ajuns din aproape in aproape la El si tot ce mi-a ramas, a doua zi cand m-am trezit, a fost un mistic in sutana. intrase in lume prin Typheret si urina langa un smochin. m-a lasat sa castig polemica, dar nu am fost multumit, voiam sa cada in genunchi. a cazut. nu am fost multumit, voiam sa ma faca sa ma inalt. m-a facut. tot nemultumit. acuma, desi nu sunt sigur, cred ca m-a parasit aci.

C: Typheret? Chestia aia de la cabală? Amestecul dintre miracol, compasiune si ce o mai fi acolo? Lăudărosule :)Snob cu cană merge mai bine 🙂

A: dumnezeu intra in lume prin poarta formei. beauty. typheret 🙂

C: Metafizică a formei, n are legătură cu spațiul. Ubicuitate ca alibi pentru lipsa argumentelor. Singurul spațiu asociat lui a fost crucea răstignirii Fiului. Dar şi atunci privirea era indreptată către cer

A: am o carte, ti-as fi dat-o, dar suntem nitel cam departe amu. nu stiu cum.

C: Zi-o, poate o am în bibliotecă.

A: nu ai cum, o am de la un jew special, dragos

C: Jew-ul tău îl urăşte pe Cioran-ul meu. Sunt curios cu ce te-a păcălit. Cred că ți ai dat seama că eşti o marfă 🙂

A: Sunt. One of the finest, mate. Ajut multi oameni si o fac cu drag. Sepci nu mai dau, le am ispravit… in marinimia mea exagerata.

C: Eu sunt egoist. Avar, chiar. Fur de la toți. Ofer în schimb cecuri fără acoperire

A: eu joc un sah cu stockfish, e imposibil de batut. ii sparge si pe CM. dar stii ce? am facut vreo 4 remize :). nu clipi, ba, ca joc sah rapid cu stockfish! e greu sa il bati oricum, daca nu imposibil, fara studiu permanent, daramite sa scoti remiza cu el la highest level?!

C: Sonule, citeşte ceva de actualitate, lasă dracului curvele şi iarba si Marquez, plangeai ca un prost pe my sports cand a murit ăsta, trebuue să ne implicăm şi noi, ăştia atemporalii, în viața cetății…

A: bai coa’e, io nu ma implic in nimic. nici macar neutru nu is, ma doare la basca. nu o sa imi treaca mie timpul pe lume gandindu-ma la cine cu cine se freaca, in ce gaura si de ce. i don’t give a flying fuck.
in mintea mea de golan ordinar, nepasator si nesimtit socotelile is facute altfel: cum in faza initiala omul face sistemul, nu invers, asta fiind abia mai apoi, orice referendum, orice vot, orice tampenie politica si altele, bre, nu au nicio valoare. ca sa schimbam ceva, trimite tot romanu’ sa citeasca marquez. garantat, dupa astfel de lecturi, vom avea probleme mai putine si mai multa viziune. fara schimbare individuala, ce spui tu nu are nicio sansa, nicio valoare si poti sa bocesti in usa cacastoarei cat vrei, i still don’t give a flying fuck.
pe de alta parte, boborul roman e pe crunta cale de disparitie. desi am mai spus-o, o repet, este cel mai semnificativ exemplu: in scoala generala in care am invatat eu, inainte de 1990, erau vreo 6000 de copii i-viii, clase de la a la z (sectorul 6 are vreo 600 000 de locuitori, cea mai mare densitate de locuitori i guess din Ro…)- amu, politicianule, mai sunt doua clase 1, doua clase 2, doua clase 3 etc. fiecare a cate 20 de copii. restul is povesti degeaba.

C: Nu sunt, bă, pe politică 🙂 Mi-a plăcut familia aia tradițională- un bărbat şi mereu altă femeie.

A: ah. si ce vrei sa votezi, sa nu si-o traga lumea in dos, sa nu se sarute pe gura barbatii si pe sani unele pe altele femeile?! dar de ce, boss, cum ai mai avea tu porno ala de te uiti la el in mare erectie?!

C: Nu prea merg la vot. Am fost doar cand a trebuit să- l salvez pe Băsescu.

A: adica pe cel mai mitocan presedinte din istoria romaniei, promotor de udre si anastase, si videni? dar ce e cu tine, esti macinat de orbiri? sa il realegi?! ffs 0_o

C: Ai ghicit. Am fost îndrăgostit de Udrea. Ia Anastase Roberta e vecina cu mine, vărul ei mi-a spus vreo 10 ani „şefu” iar tac-su mi-a fost director. Ştii ce țâțe frumoase făcuse Roberta după ce a născut? Sper să şi le facă şi Udrea după naştere.

A: mie imi plac fetele mai finute.

C: Era culmea să ne placă şi aceleaşi femei. Oricum, PD-ul a avut cele mai frumoase țâțe din politica. Şi cele mai tari concerte. L-a adus pe Bregovici la Ploieşti, am stat la 5 m de el. Ăştia care sunt acum mi-au dat numai Fuego

A: eu zic sa incerci marquez! am cateva pe teava si nu ma hotarasc, mai ales daca ne pierdem in discutii despre domnisoare cu forme. eu as prefera sa vb cu ele, nu cu tine :P. zi-le si tu sa vina 🙂… si inca ceva: faptul ca nu construim spitale, ci biserici, assabisule, este usor explicabil: un om sarac si nescolit, la sfarsitul vietii, are nevoie de speranta ca exista viata „dincolo”, nu de pastile. stiu cum suna, dar ai sa vezi tu de ce. nu mai e mult.

C: Viata „dincolo”? Mate, dacă a-i şti cat de şucărit sunt că pentru a ajunge la Dzeu trebuie sa faci ocolul ăsta prin credința…

A: cu zepelinul se ajunge.

C: e periculos. Hidrogenul.

A: schimba si tu tema asta de blog, ca 5 cuvinte pe rand is nitel cam putine, sa moara marcela!

C: nu le am cu astea, parol…

A: da-le fetelor care te urmaresc acces la admin aahahaha, ele se pricep 😀

C: să-mi ceară, că le dau.

K: Castane, ce pula mea ai cu buda din fundul curții? Eu, mai mereu îți scriu activând în ea. Dacă m-ar duce capu’, filosofii aș face. Eh, oricum fac da’ nu le cuprind cuvintele.

C: Respect ritualul căcării. Fie şi numai pentru că gânditorul de la Hamangia nu era decât un biet constipat.

Sfârșitul actului I.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s