Chimie, biochimie, filozofie

Zeii,  când se loveau de sindromul ED (erectile dysfunction), îşi umpleau potirul cu ambrozie şi rezolvau problema, închizând gura bârfitoarelor, mai mult sau mai puţin zeiţe.

Muritorii, un pic mai practici, şi-au tras pastila albastră. Sexul tare trebuia să rămână sexul tare. Pe sistem.

Muritoarele s-au simţit discriminate. Bărbaţii puteau trişa emoţional. Pastila făcea tot ce trebuia să facă inima. Sau cordul, mai bine zis. Aşa că s-au pus pe treabă. Mişcarea feministă avea un nou ţel de atins: o pastilă şi pentru ele. Dacă se poate roz. Singura problemă era că ele nu aveau sindromul. Lucru minor, au şuşotit ele. Şi şi-au inventat HSDD-ul ( hypoactive sexual desire disorder )

Eu, aiuritul de serviciu, îmi dau seama că imaginea poetică cu ” chimia stabilită între cei doi” nu e decât o simplă, banală, rece, albastră sau roz, pastilă. Biochimie. Și că dezamăgirea lui Immanuel Kant (durează puțin, mișcarile sunt plictisitoare) după prima partidă de sex, undeva la maturitate, trimis de prietenii săi, îngroapă în platonism toate iubirile lumii…

Avertisment: acesta este un text științific, s-au folosit informații din media

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s