Arhive zilnice: 1 iunie 2020

Monolog (6)

Încă mai cred/ că în fiecare din noi/ plânge un copil gras… nu, mate, nu e din Jung sau Freud, e dintr-o poezie rusească. Asta e una din liniile mele de fugă din fața mașinăriei sociale. Mă ascund dupa poezie ca după fustele mamei, e deja un mod de viață sintetizat din alte versuri superbe pe care le citeam pe furiș, proscris fiind. Știu că a fugi e gestul unui fricos. Dar eu nu pot fi un Iov, n-am atâta credință, reducția mea antropologică duce la maimuță, doar măgar, ar întrerupe argumentația mea niște ființe care îmi cunosc mai bine limitele structurale… Și totuși, depoziția sceptică a lui Qohelet privind bunătatea și înțelepciunea zeului ma face să mă gândesc dacă nu sunt executat silit în contul unei creanțe legate de dimensiunea mea sapiențială. Da, mate, în virtutea dreptului la contrasens promulgat de Deleuze, e imperios necesar să dărâmăm inepția aia de clovn – to be or not to be, chestie ce a dus la înfiintarea unei structuri fictive de om gânditor, afectuos, evlavios. O structură cu care suntem fraudați sufletește. O schemă Ponzi din care la sfârsit nu-ți rămâne nimic. Mate, ascultă-mă, nu vom învinge finitudinea, dar avem șansa unei ilimitări a ființei. Chiar dacă singura cărămidă pe care o putem folosi e un reziduu ontologic – to be is to be the value of a bound variable...