Monolog (3)

Da, mate, totul e în paragină, până și cerul a devenit o cantină socială unde toți proscrișii pot veni cu un sufertaș murdar să-și ia porția zilnică de haleală. Viața e anostă, nu mai inventează nimic, împrumută din cărți și filme câte o chestie. Nimeni n-a mai ieșit din mulțime să calce pe ape. The string theory din ’70, care credeam că strânge lumea-ntr-o formulă, s-a împărțit în cinci în ’90 și-n alte câteva mii în mileniul trei. Tot ce-am crezut c-am strâns în cunoaștere e de fapt nul, mizerii d-ale conștiinței. Doar o chestie de-a lui Dutton mi se pare ok, probată posteriori, trăsăturile psihopatice ale criminalilor din cel mai păzit spital de psihiatrie din Londra sunt identice cu ale liderilor cărora suntem forțați să le zicem sărumâna, chirurgi, manageri, politicieni, preoți charismatici… E o diferența doar de grad, nu de esență. Mi-e scârbă, mate, până și ritualul sinuciderii va deveni o chestie banală în conferințele cu pierderea biodiversității.

2 gânduri despre „Monolog (3)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s