Arhive zilnice: 16 mai 2020

Ghilgameș, Ahile și alții

Ghilgameș e primul existențialist.

Asta ca să fie clar. Kierkegaard e un biet speculator, un broker pe Wall Street-ul filozofiei, convins că știința nu infirmă și nici nu confirmă dumnezei.

Moartea lui Enkidu, prietenul său, l-a convins pe Ghilgameș că poți face caca pe rațiune, e inutilă în devenirea ființei. Ființa umană e nenecesară. Nici măcar nu există sub forma acestui singular ce te duce spre alienare.

Ființa-împreună, mitsein-ul, ne salvează. Numai așa putem vedea tragismul vieții, ăla cu urme de frumusețe, dostoievskian, sau forma aia absurdă, sarteriană, când vezi că omului îi lipsește infinitul din construcție și îl poți abandona clasificându-l din punctul de vedere al randamentului plasării sentimentelor ca „o pasiune inutilă”.

Aș fi vrut să-l încadrez și pe Ahile în rândul existențialiștilor cu sistem. Dar hybrisul lui exacerbat, purtat ca pe un costum cu papion, mai ales după moartea lui Patrocle, m-a trimis către un Bond. James Bond de duzină.