Saudade*

20200412_124103

Iubesc cuvintele ca pe-o femeie încălțată în teniși. Care ronțăie în fiecare zi, enervant, un covrig.

În fiecare noapte fac dragoste cu ele. Animalic. Desperant. Niciodată nu atingem orgasmul și ne prăbușim rușinați. Până la urmă, retrocedarea raiului e o chestie administrativă.

Cuvintele sunt matematică. O matematică în care  operăm doar cu rapoarte. Fiecare cuvânt e numitorul sau numărătorul altuia. Fără proprietăți de simetrie. Uneori se întâmplă să găsim în ele vagi urme de reflexivitate, comutativitate, asociativitate.

Cuvintele sunt o coordonată atemporală a timpului. Ecoul lor în „celălalt” sunt o coordonată aspațială.

Au aromă mistică: se distribuie fără să se împartă, miroase a Noica, știu… Și sunt singurele care te ajută să obții eul minim necesar supraviețuirii.

Când au chef de joacă, găsesc câte un filozof și-l păcălesc să încerce să releve neauzitul (l’innoui) și negânditul  (l’impense)… în ultimul cuvânt e un accent, nu-l pot edita, nu contează, Borges spunea că, pentru generația sa, un ins care nu vorbea franceza era aproape un analfabet… apoi lumea a trecut de la franceză la engleză, de la engleză la ignoranță.

Alteori nimeresc pe mâna unora care le consideră curve de centură și fac sex oral cu ele. Cuvintele mele nu știu să se apere. Se întorc, le curăț și le așez în geamantanul ăla ros de uitare.

Uneori, mă îngrozește gândul că nu voi fi atât de lucid încât să simt transformarea inevitabilă a cuvântului în vorbărie. Și să tac…

* un cuvânt din limba portugheză, imposibil de tradus într-un alt cuvânt.

9 gânduri despre „Saudade*

  1. gandurideoclipa

    . Pur si simplu iubesc cuvintele, fara sa ma intreb cum sau de ce. Candva, in vremea in care filozofia nu mi se parea asa complicata, poate as fi incercat sa imi explic de unde aceasta iubire. acum doar ma las in voia acestei iubiri, si ma bucur de faptul ca uneori si ele, cuvintele, ma iubesc. Doar ca uneori am si eu gandul acela de care vorbesti.
    Cat despre Borges… nu stiu daca sa ma bucur sau sa imi para rau ca nu am cum sa fac parte din generatia sa, avand in vedere cunostintele mele de limba franceza…
    Frumoasa lectura la ora asta pe care nu stiu daca sa o consider o ora tarzie din noapte sau dimpotriva, o dimineata devreme…

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Mulțumesc frumos pentru rânduri. De fapt, pentru gânduri. Am intrat puțin pe blogul
      dumneavoastră și am văzut că sunteți, sub diverse forme, implicată in războiul cu Covidul… Vă țin pumnii! Multă sănătate familiei!

      Apreciază

      Răspunde
  2. smaranda

    Saudade îmi sună a autocompătimire și victimizare veșnică. Parcă râuri de bocete și tristețe brăzdează însorita peninsulă. Un paradox la care tot privesc când și când și mă minunez. Iar renumitul fado, o plângere infinită.

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      „… is a deep emotional state of nostalgic or profound melancholic longing for an absent something or someone that one cares for and/or loves while simultaneously having positive emotions towards the future. Moreover, it often carries a repressed knowledge that the object of longing might never be had again. It is the recollection of feelings, experiences, places, or events that once brought excitement, pleasure, and well-being, which now trigger the senses and make one experience the pain of separation from those joyous sensations. However it acknowledges that to long for the past would detract from the excitement you feel towards the future. Saudade describes both happy and sad at the same time, which is most closely translated to the English saying ‘bitter sweet’.

      Nascimento and Meandro (2005)[3] cite Duarte Nunes Leão’s definition of saudade: „Memory of something with a desire for it.”

      In Brazil, the day of Saudade is officially celebrated on 30 January.”
      Asta e definiția de pe wiki a saudade-ului, deși urăsc wikipedia 🙂 Destul de aproape de adevăr, Sma.

      Apreciază

      Răspunde
  3. smaranda

    Cuvintele. Pe lângă celelalte poluări, cea de cuvinte este azi încă subestimată. Atât cele scrise și/ sau citite, cât și cele vorbite duc mai departe la intensificarea celei sonore.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s