Încă nu și totuși deja (o chestie de prin Heidegger)

Motto: „poezia e… corul deținuților din Călina roșie cântat pe o singură voce, când Șukșin s-a sinucis că nu a găsit nicăieri o petrecere adevărată!”

Marele Zid începe cu arderea Scrierilor.

aș fi vrut să fac o perversitate
să-mi deșert cuvintele
în urechea unui bărbat
până la orgasm
dar tot ce fusese posibil
e acum o mare pată arsă
rămasă pe fața de pernă
după ce ai adormit cu țigara aprinsă
am avantajul unei umilințe distinse
un geam spart pe care cineva
a lipit un pergament
iată fumez fumez ca o nebună
mi-am regăsit riscurile
sunt mai tânără decât o nuia de salcie
în duminica floriilor

Conquista începe cu arderea corăbiilor.

mărunte s-au făcut întâmplările doamne
liniștea chipului meu
o baltă în care nu mai arunci cu pietre
pentru că e gata încrețită
– până și ironia ți s-a ros la coate-

Tu, apotropaica mea de ziua a saptea și de toate nopțile, începi cu arderea poemelor dezmărginirii. Gest naiv de imolare. Sigur nu-ți vor reda castitatea.

Într-o zi (..) am să te găsesc într-o prăpastie cu toate versurile tale/ bolnav, beat, bătut, fumandu-ți propria viața/ probabil fascinat de ideea că mângâi molii/ şi ele se vor transforma în fluturi pentru viitoarele prințese…

Te aştept cu chibritul aprins.

milord
nu se mai poate concura
ceșcuța japoneză este spartă
și-n zațul ăsta negru de cafea
a apărut un câine rău la poartă
(…)
mai mult ce rege și-ar putea visa
când în triunghi s-a-ntunecat fereastra
milord
nu se mai poate concura
dă-ți haina jos pune-o-n cuier și basta

6 gânduri despre „Încă nu și totuși deja (o chestie de prin Heidegger)

  1. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

    Nora Iuga, din al cărei interviu ai citat, și Șușkin, pe care nu-l cunosc, merg foarte bine cu prăjitura”Jerbo”. 🙂 Asta am ciugulit în timpul lecturii. Dau și eu dintr-un interviu: ”Adevărata proveste aveam s-o aflu mult mai târziu și în ea, personajul principal este un cofetar și maestru chocolatier pe numele său Emil Gerbeaud care, tocmai în 1858, alături de amicul său Henrik Kugler, a deschis Gerbeaud Cafe în Budapesta. Cafeneaua funcționează și azi, fiind una din cele mai vechi și de tradiție din Europa, iar în meniul ei figurează cam tot de pe atunci această delicioasă prăjitură, creată, evident, de domnul Gerbeaud (citit Jerbo). Pare-se că după câteva decenii, Greta Garbo ar fi ajuns la Budapesta și ar fi gustat această prăjitură, de care s-ar fi îndrăgostit pur și simplu, de aceea prăjitura a căpătat și numele acestei misterioase dive de cinema.” Dacă Șușkin mergea la Budapesta…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      „Mă gândesc la prințul Mâșkin și la Rogojin și simt mai mult ca oricând regretul de a nu mă fi iubit cu un rus.

      Mi-e dor de un vin. De fapt, nu de vin, de ora aceea albastră care vine tiptil ca un prestidigitator și-mi scoate eșarfe din mâneci și porumbei din sân. Ce teribilă terapie îmi aplic eu scriind. Am învățat de la Goethe. Când vrei să scapi de o iubire scrii o poezie. Mie îmi trebuie un roman”

      Tot din spusele Norei prin diferite convorbiri.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s