Arhive zilnice: 2 februarie 2020

02022020

Când găsești o femeie, taie-i unghiile și părul… Așa sună o chestie rătăcită prin filozofie. Legată de războinicul ce vrea să ia de soție o prizonieră. Frumoasa  captivă. Aruncă tot ce e mort și inutil la ea. De unde știm ce e mort și inutil la ea? Femeia aia funcționează în paradigma bărbaților, limitată de avertismentul lui Pavel-  luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă…  și stigmatul lui Joyce-  se spune că sârma ghimpată a fost inventată de o călugăriță… Comozi, vom reduce totul la o opțiune de tip estetic, somatic, cu toată subiectivitatea, relativismul și libertatea de care dispunem, și îi vom desena femeii care a răvășit războinicul din noi chestii care ontologic se vor dovedi iraționale.

O femeie nu există fizic. Ci doar prin percepția gândurilor noastre. Gânduri care trebuie să elimine erorile teoretice, inerente, ale timpului. Gânduri cărora le trebuie un suport. În filozofie sunt câteva trucuri. Fessard studiază Hegel pentru a-l critica pe Marx, Toma l-a studiat pe Aristotel pentru a-i fute pe Avicena și Averroės…

și tu cu amorurile tale
mototolindu-ți cearceafurile
în gândul unei femei imaginare
tu alergând sub felinarele roșii
când spermă, când ploaia, când liniștea
îți disputau spațiul dintre două rugăciuni
poți să faci ce vrei
eu tot aduc fără să știi
în această hârtie nerușinată
fiecare poem e un viol
fiecare ficțiune e refugiul unui masochist
de unde nevoia asta
de inteligență a sexului
de unde atâtea curbe insinuante
în sângele ciclic al trandafirului
mă gândesc la bărbatul răstignit
pe crucea unei femei

așa va spune ea și tu, emoționat, vei încheia apoteotic

Doamna, o sa te ating cu mintea.
o sa te ating si o sa te ating si o sa te ating
pana cand deodata o
sa-mi zambesti, obscen de timid
(doamna, o sa
te ating cu mintea.) O sa te
ating, atat,

usor si tu o sa devii cu totul,
cu infinita usurinta

poemul ce nu-l scriu.