Rațiunea insuficientă

Eram un biet paznic de far și pentru un pahar de rom toate femeile ascultau poveștile mele cu corăbii salvate de la naufragiu. După, mă simțeam jumate de Dumnezeu kenotic. Și fiecare femeie se simțea corabie.

Le vorbeam despre dragoste. Principiul rațiunii insuficiente, cum ar spune Marion. Și ele îmi plăteau cu cursuri de pedagogie a privirii. Îmi parcelau realul. Și fiecare rid era o linie trasă la est sau la vest. La nord sau la sud.

Noaptea făceam dragoste și citeam blasfemiile lui Cioran. Și ale lui Nietzsche. Și ale lui Dostoievski. Până și Papa legalizase aceste bemoluri în partitura Pater nosterului.

Târziu am înțeles că fiecare femeie e o invitație la singurătate. Numai prin ea obligăm divinitatea să se ridice la nivelul nostru de necunoaștere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s