Hei, mate…

Hei, mate, ce facem, când plouă, cu iubirile imperfecte, alea imposibil de închis printr-un proces verbal de predare-primire, ce să ai, ce să dai, toate sunt neclare și ale nimănui, iubirile alea agățate în cuier lângă impermeabil sau de paharul în care îți ții periuța de dinți, iubirile alea capabile să-ți achite cauțiunea până la ultima centimă când viața te arestează și te închide în cea mai banală singurătate, vinovat sau nevinovat, nu contează, care te pun să dansezi nebun doar pentru a rosti la finalul dansului, ca Zorba –  voiam sa uit ceva!, iubirile alea care se agață de zațul pașilor tăi și-ți spun că frunza nu e geometrie, doar o dezamăgire puțin mai organizată, iubirile alea care-ți cerșesc impudic gânduri și îți întorc capul dimineața spre telefon, care-ți amestecă yahoourile și youtuburile și nervii, hai, mate, spune-mi, sper că nu ești din ăia perfecții care cunosc și gestionează corect toate zilele importante ale unei femei, aducându-i buchete mari de flori în hârtie creponată, dar care n-au reușit niciodată să-i fure o clipă sau sa-i coboare stele în palme…Crede-mă, mate, femeile vor să fie furate, să te privească și să te judece aspru, dar doar pentru a putea să te ierte. E clipa când se simt regine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s