„Woman, what you’re doin’ to me?”

Iubirile ne sunt date cu împrumut și într-o zi va trebui să le returnăm, o spune, aproximativ, marele Seneca. Și noi, idioții de serviciu, ne pierdem timpul legând metafizic, la nesfârșit, șireturile existenței. Când pentru a ajunge din punctul A în punctul B trebuie doar să facem un pas.

Sunt o curvă ce-mi odihnesc sufletul obosit în spelunca asta mizerabilă. Experții în tehnici de supraviețuire îi spun viață. Cu ipoteză de lucru Dumnezeu. Un pic trist. Un pic dezamăgit. Știam de mult că totul e plămădit de o zeiță cu mâinile murdare. Miros a parfum ieftin. Adulmecă-mă și cumpără-mă! Îti voi vinde iluzii ca un dumnezeu de umplutură. Inima mea? Un biet portjartier transformat în fetiș.

O iubire trebuie sa fie tăcuta. O gâză chihlimbarizate în rășină. Nimeni nu va fi atent la drama ei, toți vor exclama siderați- vai, ce frumos!

Te privesc precum marinarul bolnav de scorbut pânza zdrențuită a corăbiei. Habar n-am să iubesc. Mușc până rămâne cotorul. Apoi pun semintele la uscat. Fiecare zi ciuguleste, flămândă, din ele  Batranii spun ca nu va mai fi acelasi rod.

Hai să tăcem. Când nu știm ce trebuie să spunem cuvintele sună ca o horcăială de nonsensuri. Sau ca o chestie hiperlucidă scoasă de sintetizatorul lui Hawking. Ambele absolut inutile.

voi, de rugă ascuțite/ cuțite/ ale tăcerii mele

 

Un gând despre „„Woman, what you’re doin’ to me?”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s