Arhivele lunare: decembrie 2019

Breaking Bad

 

Japonezii spun că până și un elefant mare poate fi priponit cu o frânghie împletită ďin șuvițele părului unei femei. Chiar dacă e tunsă scurt.

Nu știu dacă am fost elefant. Sigur am spart bibelouri. Convertirea mea la senzualitate aduce aminte de acel Cioran care începe cu „iubirea – o întâlnire între două salive” și sfârșește cu cele mai ridicole și dezlănțuite scrisori de dragoste trimise la 70 de ani Friedgardei.

Eu am scris chestii mult mai ridicole decât aceste scrisori.

Când mi-am dat seama de nesăbuințele mele exhibate public, am încercat să pun sârmă ghimpată în jurul cuvintelor. Însă răul fusese făcut. Contaminasem o lume pură. Scuipasem pe drame. Ucisesem atât de multe vise cu metamfetamina  textelor mele! Un Walter White al cuvintelor.

Într-o zi am aflat că femeile de pe wordpress mor. Unele chiar fizic. E momentul cel mai căcăcios din scurta noastră existență faimoasă. Vorbesc despre femeile pe care le-am cunoscut eu. Femei care m-au urât, m-au iubit, m-au ignorat sau m-au înjurat ca la ușa cortului. Nu contează ordinea acțiunilor.

Toate femeile de pe wordpress au câte o poveste tragică în spate. Poveste peste care își aștern poveștile. Unele cu har, altele cu mai puțin.

Am făcut greșeala să trec dincolo de ușa poveștilor afișate de  acestea pe wordpress. Și să-mi dau seama că nu știu ce să fac cu atâta durere. Drama paiului care trezește iluzia celui ce se îneacă, cum spune Bogza pe undeva…