„Când spun că te iubesc

Nu e despre iubire.

E despre cum nu știu, nu pot și nici nu vreau

Să mai respir

Fără tine.

Poți să rămâi „acolo”,

„Aici” sa nu exiști,

Și poți să uiți că știi cum sunt.

… Sau poți mâine să riști.

Sunt două lumi nebune,

În prag de intersectare,

Așa e când doi oameni ca noi rămân fără de aer.”

„Dar dacă,
Tu o să vii,
O să rămâi,
Și o să-ți placă?
Dacă la mine
E exact,
Cum ți-ai dorit să fie viața ta,
Cândva,
Odată.
Când dragostea e liberă,
Neprogramată.
Dacă la mine totu-i gratuit,
Și garantez în scris,
Că nu există, la sfârșit,
Notă de plată.
Dacă?…”

 

Reclame

11 gânduri despre „

    1. castanman Autor post

      Poezia e o cârjă. Sunt o mulțime de poezii anonime în care m-am sprijinit. O să public parte din ele.

      Despre charm… E una din particulele elementare. E perechea strange-ului. Lângă up și down. O să spun cândva povestea de la baza denumirii acestei particule așa (charm)

      Cu plecatul meu de pe wp ești pe aproape. Am redus foarte mult interacțiunea în comentarii. Probabil va fi o zi obișnuită. Fără poleială. Cu o postare simplă. Elogiu nebuniei.

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
    1. castanman Autor post

      Îmi pare rău că nu ți-am răspuns ieri… mai ales că îți plăcea să primești lunea rânduri special scrise pentru tine.
      Nu trebuia să citești special despre particule, era doar o eschiva, probabil încercam să ies din explicații, nu poți obliga un filolog să fie inginer 🙂 , îmi vine foarte greu să mă explic în ultima vreme, probabil toamna e de vină… Zile frumoase și ție, Contesa…

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      1. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

        Nu-i nimic! Am primit un rânduleț, două și m-am liniștit. 🙂 Nu trebuie să îmi explici nimic. Nici eu nu sunt dispusă la explicații, nici la mici confesiuni, pe care le mai făceam din când în când altădată.
        Am verificat de curând că nu puteam fi inginer nici într-o mie de vieți. Nu pot să fac un tabel. Am muncit, am gândit orele, câte să fie colo, câte colo, dar când a fost să rup tabelul după 15 săptămâni și 60 de ore, a murit și picul de știință pe care îl mai aveam. Acum mă joc de n-am aer de-a tot felul de nimicuri neserioase.
        Mulțumesc pentru rânduri.
        Să fii sănătos, fericit și prosper, domnule inginer. Efortul de a face o rimă m-a epuizat! :)))

        Apreciază

        Răspunde
            1. castanman Autor post

              „Toamna noastră-i răstignită
              pe o cruce ofilită

              toamna noastră este trasă
              de un greier pe sub masă

              toamna noastră e şoptită
              de-o silabă răguşită

              toamna noastră nu-i a noastră
              e prea neagră de albastră…

              câtă toamnă câtă toamnă
              îţi mai sunt dator eu doamnă?” 🙂

              Apreciat de 1 persoană

              Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s