Nu mai știu să scriu povești

Poligraful spune că timpul minte.

Homo sapiens rătăcește prin mall.

Van Gogh nu îi mai scrie fratelui Theo.

Acestea sunt trei începuturi de postare după care nu am putut să mai scriu nimic. Altădată, o sută de cuvinte ar fi venit, habar n-am de unde, și aș fi răsuflat.

Nu mai știu să spun povești. Prepozițiile urlă negăsindu-și locul. Pe timpuri furam cu ele sacrul de pe icoanele existenței. Acum nici măcar de un proces verbal nu-mi sunt de folos.

Încerc din nou:

Într-o zi vom lua masa împreună. Voi rupe pâinea și voi tăia bucăți subțiri de slană. Nu mă fute cu socotitul caloriilor. Vin de departe și nu mă interesează eticheta. Tu îmi vei privi pantofii găuriti și-mi vei pune ca branțuri câteva poeme. 

Mda… Asta nu e poveste. E cu totul altceva.

 

 

12 gânduri despre „Nu mai știu să scriu povești

  1. gandurideoclipa

    E tot o poveste. O poveste adevărată în fata căreia m-aș așeza frumos și as lasa cuvintele sa sa se strecoare ușor printre amintiri bine ascunse în sertare de suflet.
    Stii, uneori poveștile se scriu singure.
    Zi faină sa ai!
    Hmmm, slana aia ardeleneasca, mirosind a copilărie și povesti și a pâine aburinda rupta de mâinile neobosite ale bunicii. Da, poate ca ai dreptate, e o alta poveste…

    Apreciază

    Răspunde
      1. gandurideoclipa

        Întotdeauna exista un EL și o EA, chiar dacă ei nu știu asta. Bunica mea spunea ca întotdeauna pentru fiecare dintre noi exista cineva dispus sa se rătăcească pe linia aia dintre adevăr și iluzie. Trebuie doar sa privim cu atenție în jurul nostru, pentru ca nu știm de unde sau când o sa apară. De asta am spus ca uneori poveștile se scriu singure☺️
        Zi buna sa ai!

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          Înțeleaptă bunică ai avut (ai), GDOC. Norocoaso! Priveam acum ceva timp în jurul meu, acum privesc doar înainte. Îmi tremură genunchii pe linia aia subțire dintre iluzie și… Și n-am nici plasă de salvare 🙂

          Apreciază

          Răspunde
          1. gandurideoclipa

            Din păcate nu o mai am. A plecat mult prea devreme și as mai fi avut multe de învățat de la ea. Îmi doresc însă că într-o zi, nepoatele mele sa spună, stii, bunica mea zicea…
            Cât despre plasa de salvare, știu eu, poate ca nu e nevoie de ea. Mergem tremurând pe linia aceea, și chiar dacă uneori cădem, ne ridicam și o luam de la capat și în cele din urma învățăm sa zburam.
            Zi buna și frumoasa sa ai!

            Apreciază

            Răspunde
  2. smaranda

    Păi… s-o terminat îndrăgostirea. Ceea ce dovedește că nu îi același lucru cu dragostea și că nu durează la infinit. Ar fi neconstructiv. Amu te apuci de filozofie sau de politică dacă vrei să continui blogul. 😉

    Apreciază

    Răspunde
      1. smaranda

        Filizofie ca beletristică mi se pare ok. Eu nu o consider știință. Aparține oficial în categoria știință?
        Te faci pescar? Super! 😀

        Apreciază

        Răspunde
        1. castanman Autor post

          E o știință exactă filozofia, Sma. Cu concepte, determinări, clasificări, legi… Singura problemă e că fiecare dintre pământeni are câte o filozofie de buzunar și nimeni nu reușește să o întegreze în marea filozofie.

          Apreciază

          Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s