…să-mi joci în hățuri sufletul pe glezne

„Îți mai aduci aminte, doamnă

când nu era târziu, nici toamnă

și când mă invitai la ceai

ce sâni însomnurați aveai?

Și ce mai coapse încopsate

în dimineți încercănate

în care-ți lepădaseși ia

să te cuminice pustia.

Și ce ușor îți mai era, ce lesne

să-mi joci în hățuri sufletul pe glezne

și în borhot să-l lepezi la poverne

când ți se-ncurca viscolul în carne

și nădușeau zăpezile și-n seară

sta bezna să se lumineze-afară

și era lumea de tăcere plină

și-n noi bătea un clopot de lumină”

poem de Horia Bădescu.

Merge cu un deget de JB, sâmbătă, cu gândul la ea.

 

3 gânduri despre „…să-mi joci în hățuri sufletul pe glezne

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s