Nu călcați iarba

Cu fiecare poem eu încercam să cumpăr indulgențe.

Nu ieșea nimic, tu îți pedepseai îngerul. Joc de sumă nulă.

Mă priveai din spatele perdelei cum mă chinuiam să asez poemul pe tăblița cu „Nu călcați iarba”, ca pe un schelet al fericirii. Erai speriată ca poemul să nu fie prea lung. Și să nu închei cu grafitti pe blocul de vis-a-vis.

Plecam apoi câte o clipă, tu spuneai că e un întreg anotimp, și alergai pe scări să ștergi orice semn de la mine. Încuiai ușa și îți priveai mâinile pline de sânge.

Atât. Ajunge pentru o poveste de dragoste.

În rest, totul e bine, voi privi insistent  prin gaura ușii până îți va crește un corn în mijlocul frunții. Doar capricornii pot asta. Și toți vor șușoti pe stradă cât de privită a fost femeia asta.

 

 

8 gânduri despre „Nu călcați iarba

  1. gandurideoclipa

    „În rest, totul e bine, voi privi insistent prin gaura ușii până îți va crește un corn în mijlocul frunții. Doar capricornii pot asta”…
    Si unicornii pot. Dar ei sunt magici si ii vezi doar tu. Daca mai crezi in povesti care pot deveni adevarate
    O zi frumoasa!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
      1. gandurideoclipa

        Niciodată nu am sa accept ca a crede în povesti este o prostie. Nici măcar naivitate. Înseamnă doar ca nu am lăsat sa se piardă pe drum copilul din noi și nu ne-am lăsat copleșiți de rutina și nepăsare. Înseamnă că trăim cu adevărat fiecare mica bucurie ce ne iese în cale, iar dacă alții cred ca asta e o prostie sau o mare naivitate, treaba lor. ☺️

        Apreciază

        Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s