Poezia ca malpraxis (proză scurtă)

Legat de țăruș, în mijlocul bătăturii, nebunul îmi cere în fiecare zi un verb copulativ. Lanțul ruginit prins deasupra gleznei îi roade carnea precum rugina balamalele vechi. Balamale d-alea din fier forjat, cum numai țiganii poposiți la marginea satului, în căruțele cu coviltir, le puteau face.

Dimineața devreme, nebunul taie cu brișca felii mici de albastru si le mestecă profund. Tictac cu zero calorii. Zero zahăr. Zero răsărit. Apoi începe să pieptene o femeie frumoasă căzută din lună. Îi prinde în păr lătratul câinelui de peste noapte și e atent la corectitudinea cărării trase cu pieptenele.

În noapte, umbra nebunului frecată pe bătătură scoate scântei mici. Ca artificiile  chinezești pe care le agățam, copii fiind, în brad. Psihiatrul îi pregătește în seringi de un mililitru doza de poezie diluată, expirată, doar doar l-o lua dracu’.

 

4 gânduri despre „Poezia ca malpraxis (proză scurtă)

  1. smaranda

    Am citit câteva capitole din walter russel: viața, zice el, dacă bine am înțeles, este mișcarea electromagnetică a gândirii lui unu . M-i s-o aplecat definitiv poezia. Și am trântit downloadu din telefon. 😀

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Un alt Russel, Bertrand, spune că substanța din care e alcatuita viața nu este nici spirituala, nici materiala, ci este o substanta neutra primitiva, neutral stuff, care se afla deopotriva la baza psihologiei si a fizicii.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s