Arhive zilnice: 18 iunie 2019

În genunchi mă-ntorc la tine…

Mă fut pe ea de filozofie, pe cuvintele alea prețioase, snoabe, pe tot ce înseamnă intelectual cu ştaif, sunt un ingineraş promiscuu, sclavul amintirilor de doi bani, prăfuite, ascunse, stinghere între munți de conditionalități mature…

Băi, maifrenții mei, mi-am adus aminte azi, căutând pe youtube, de un film: „În genunchi mă întorc la tine”. Un film care a provocat prima criză majoră între mine şi sora mea. Şi de televizorul meu pe lămpi, Opera, defect din cauza unei PL 500… Nu întrebați ce e, nu o să vă spun. Dacă nu ştiți, nu merită să ascultați povestea mai departe.

Pe scurt: televizor defect, film la telecinematecă, miercuri, cu Gianni Morandi, titlul filmului beton, sora mea mai mare cu sapte ani decât mine, la liceu, disperată. Soluție: tanti Rica, mătuşa, la câteva străzi distanță, televizor ok.

Sora mea învăța după amiaza, la liceul pedagogic. Miercurea avea şi instrument. Acordeon. „Superb” se numea. 48 de başi. Costase o mică avere familia. Mi-a promis că vine acasă, lasă acordeonul şi mă ia şi pe mine la film. Film pe care eu deja îl povestisem pe stradă prietenilor de joacă cu puța-n praf.

Sora mea m-a mințit pentru prima oară. Şi cred că şi ultima. Nu a venit acasă. S-a dus direct la mătuşă să vadă filmul. Fără mine. Cel mai faimos frate din lume.

Am aşteptat cuminte de pe la şase seara. M-am îngrijorat pe la şapte. Disperat pe la opt. Înnebunit pe la nouă.

Şi-n seara aia, când a sosit sora mea de la tanti Rica, zâmbind vinovată, mi-am jurat că nu îi voi mai vorbi niciodată, că nu voi mai asculta nimic din ceea ce îmi va spune, că voi deveni cel mai important om de pe planetă şi o voi ignora total.

Cumplită dezamăgire!

Lumea mi s-a părut urâtă. Şi toți cei din jurul meu duşmani. Părinții fuseseră complici la această mare mizerie existențială.

Atunci am experimentat ura viscerală.

Nu mai ştiu când mi-am revenit din şoc. Filmul l-am văzut mult mai târziu. Mi-am dat seama cât îmbătrânisem.

Acum, după ce am văzut trailerul, încerc să-mi amintesc şi când am murit.