Autocritică

Heei, nu sunt atat de catastrofă pe cat mă crezi! Merită să-ncerci! Muşcă! Uite, îți cedez telecomanda şi primul loc la baie dimineața. Îmi opresc din toată chestia asta doar zambetul provocat de părul tău ciufulit şi bucile ascunse, ca două feline, sub chiloții strimți. Ştiu, sunt nesimțit, mi-o spui în fiecare dimineață cand te ciupesc de sani, la cafea, aia pe care numai eu ştiu s-o fac la ibric. Încerc să-mi dreg comportamentul reprobabil cu un „…şi vine toamna iar, ca dup-un psalm amin-ul”. N-ajunge? OK. În plus, nu voi mai înjura cerşetorii la semafor. Dar voi păstra, să fie clar, mangaierea genunchiului tău în aşteptarea culorii verzi. Chiar dacă vom roşi cand ceilalți şoferi ne vor face semne obscene cu degetul mijlociu şi vor urla, frustrați, „fute-o, bă!”. Uite, nici nu voi mai scrie, ca golanii, cu graffiti, pe zidurile oraşului poeme, voi lasa doar pe frigider, prinse cu magneții ăia chicioşi, îndemnuri motivaționale, de la „fii fericită!” în sus. Ca semne ale reeducării mele. Şi-ți voi aduce şi-o ninsoare, de la reduceri, n-am prea multe posibilități, inginer, d-aia cu pete de noroi, gestul contează, nu mai stramba din nas.

Hai, încearcă, muşcă, nu e butaforie…

14 gânduri despre „Autocritică

    1. castanman Autor post

      Esti datoare de cinste, n-am adus ninsoarea, îți sta bine în rochia de dantelă albă, îți stă bine în cuvinte, îți stă bine în general, Contesa… 🙂

      Despre divorțuri coapte, ar fi multe de zis. Sigur sunt o mulțime în pârg, fără să ia act de elucubrațiile Castanului

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      1. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

        Mulțumesc forte mult! Ieri am constatat încă o dată că nu e bine să îmbraci rochia albă și să îți faci bucle, dacă te întâlnești cu un roi de viespi. M-am bucurat că am reușit totuși să par eu cea dinainte, chiar dacă mi se râde în nas că nu mai sunt ce am fost. Eu am probleme cu picioarele nu și cu căpuțul!

        Despre divorțuri, ce să mai zic? De cele mai multe ori, dușmanul binelui rămâne mai-binele.

        Apreciază

        Răspunde
      2. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

        De poveste frumoasă sunteți tu și fata căreia îi scrii. Eu am scris că n-am avut cum să îmi umplu timpul. Așa am crezut că e bine, frumos și onest. Dacă aș fi bănuit vreo clipă ce va veni peste mine, probabil că m-aș fi dat peste cap, scoteam feminitatea-mi la vedere și mi se ciugulea din palmă.

        Apreciază

        Răspunde
    1. castanman Autor post

      Nu ştiu dacă e film, cartea este, e păcat să nu o citiți, de poveste e doar Contesa (are o mulține scrise), eu sunt de vers alb, d-ăla de care toți fug, n-are început, n-are sfârşit, n-are punctuație…

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
      1. sophisticatedwords

        cica semnele de punctuatie stabilesc raporturile logice intre cuvinte. nah! mie imi plac cuvintele aruncate pe pereti. si imi mai plac cuvintele scrise in semnele grafice ale batailor inimii. fara punct si virgula. si da, dincolo, la curtea regala, contesa e de fapt o zana frumoasa, parfumata, dantelata care tese magic povesti.

        Apreciază

        Răspunde
        1. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

          Mulțumesc pentru complimentele frumoase, draga mea, aș vrea să știi că sunt o femeie cuminte, foarte ordonată și cu mult simț estetic. Am chiar două curți, cea mai frumoasă e la Meșendorf și niciun curtean. Îmi este alături soțul meu care mă îmbracă și mă încalță.(Acum un an el mă și îmbăia, ceea ce cred că a fost un câștig, în ciuda suferințelor trăite! A fost singura perioadă din toată viața mea când el a avut acest acces nelimitat la intimitatea mea.)
          De două ori în viață mi s-a spus că nu sunt ce și-ar dori un bărbat! Au fost cele mai grozave îndemnuri că sunt bine cum sunt.
          Dacă deranjez în cel mai mic fel, nu voi mai scrie niciodată aici pe blog. Promit!

          Apreciat de 1 persoană

          Răspunde
          1. sophisticatedwords

            “zanele sunt niste femei frumoase care-si revarsa farmecul asupra altora”. draga contesa, tu stralucesti de doua ori: prin frumusete si prin cuvinte. zanele mai au si abilitatea de-a trece peste suferinte si mai mult, sa le faca sa nu existe. si eu am un grozav indemn:sa scrii si sa fii oriunde, draga contesa! cu drag,

            Apreciat de 1 persoană

            Răspunde
            1. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

              Te îndrăgesc, mulțumesc. Așa e cu zânele, cum spui, fapt evocar și în romanul acela „L’education d’une fee”, scris de Didier van Cauwelaert, care, din păcate, nu a fost încă tradus la noi. Acolo am citit prima dată că zânele autentice au cicatrici. Așa e și cu Cesare, eroina romanului, așa e și cu mine. Am scris pe blog despre. Nu știu ce v-a apucat să îmi spuneți Contesă, când toți îmi spun Fee! 🙂

              Apreciat de 1 persoană

              Răspunde
        2. castanman Autor post

          Cuvintele aruncate pe pereti… Imagine faină. Mie îmi plac semnele de carte. Mai ales alea din epoca victoriană. Panglici textile cusute de mâna si insoțite de un text mic. Şi apoi daruite o dată cu cartea.

          Apreciază

          Răspunde
    1. castanman Autor post

      Ai dreptate cu ciupitul. Nu ştiu ce m8-a venit. Eu chiar aveam o procedura de lucru bine implementata pe blog- .”Mi-arăți sânii dornici de haptoterapie. Fluizi, curg ca ceasurile lui Dali. Așteptând, ne ruinăm frumusețea caligrafiind secunde pe sfârcuri.”
      Inginer cu pete. Şi-atât.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s