Arhivele lunare: mai 2019

Caut frizer. Pentru aripi

Viața e o ştiință? E necesar un curs de propedeutică pentru înțelegerea ei? Sau mergem pe un corolar dedus din propoziția aia wittgensteiniană: logica (şi viața) trebuie să-şi poarte singură de grijă? Ce facem cu partea ireală a vieții? O aruncăm filozofilor? Ăştia doar interpretează. Nu schimba lumea. Nici până acum nu şi-au dat seama dacă otrăvirea lui Socrate a fost o crimă sau o prelegere.

Şi atunci?  Folosim revoluțiile? Ca un Salub pentru mizeria umană? Să fim serioşi… Sunt de fițe acum. Pline de vindicativ. Majoritatea revoluțiilor s-au transformat în serelee cu obiect de activitate mântuirea finală a tuturor făpturilor. Apocatastază origenică.

Heeeei! Cine mai tunde aripi acum?

Je est un autre

În fiecare zi caut o minciună ca să-ți spun adevărul. Şi tu pedalezi în gol departe de mine.

Găsindu-şi Filozoful, Tânăra Parcă-i zise – Aşa te scapi de-aceste prea senine/ Scrieri în care nu te găseşti decât pe tine…

Copil fiind nu mă săturam niciodată şi curățam farfuria cu un colț de pâine. O sută de ani mai târziu, îmi dau seama că repet gestul adunând flămând fiecare rămăşiță de peste zi a gesturilor tale.

Thinking cuts furrows into the soil of being…

În piața oraşului, viața, călăul angajat cu juma de normă, face repetiții. Pune-ți teneşii ăia albi şi urcă-n caleaşcă, prințesă! Am înhămat cele mai frumoase iluzii.