Arhive zilnice: 14 mai 2019

Femeia cu @ (3) – fragment de roman naiv

Într-o zi, inginerul îşi dădu seama că lumea din jurul lui se complicase. Forma unui nor sau a unui copac nu mai era estetică, ci geometrie fractală. A patra dimensiune devenea subiect de joacă pentru copii, deşi Wallis o credea monstru al naturii. Teoria buclelor era mult mai bună decat teoria supracorzilor. Bucla nu mai era particulă. Nici undă. O făcuseră multiplu întreg al constantei lui Planck. O dimensiune de energie înmulțită cu timp. Tot ce credea că e viață fascinantă se transformase într-un plictisitor lanț infinit de cauze şi efecte. Legate necesar şi mecanic. Lumea încuiase biserica şi îşi curăța sufletul cu betadină după fiecare păcat. Cu riscul petelor alea urâte de după badijonare. Cei tari  foloseau alcoolul. Totul mirosea a pierzanie şi numai un cataclism putea schimba soarta Universului.

În aceeaşi zi, la aceeaşi oră, femeia cu @ avea un măr și gândea Gravitația. Sau Păcatul. Ştia că teoria lui Newton se prăbușise de când începuseră să umble cu viteza luminii. Şi că materia era de o calitate îndoielnică. Femeia cu @ căuta un spațiu tetradimensional, cu timpul a patra dimensiune. Un spațiu finit, dar fără margini. Prin tratate găsi doar teorema singularitătii. Aia a lui Penrose și Hawking. „Întotdeauna și pretutindeni materia se întâlnește cu atracția gravitațională a altei materii.”

Femeia cu @ zâmbi pentru prima oară după mult timp.