Arhive zilnice: 30 aprilie 2019

Dumnezeu, acest amant nefericit…

Biologii susțin că lumea noastră mentală şi emoțională este guvernata de mecanisme biochimice configurate de milioane de ani de evoluție. (…) Starea noastră de bine nu e determinată de parametri externi precum salariul, relațiile sociale sau drepturile politice. E determinată mai degrabă de un sistem complex de nervi, neuroni, sinapse şi diverse substanțe biochimice cum sunt serotonina, dopamina şi ocitocina.

Hmm, fericirea chimică, cum ar veni… La mine e provocată de o piatră de moară învârtită de un râu. Aş sta de dimineață până seara târziu, cocoțat pe o căpiță de fân, privind-o. Şi, la fiecare cântat de cocoş, aş striga ca ăla din Titanic: i’m the king of the world… Iar noaptea, privind Carul Mare, l-aş înțelege pe Holan, cehul ăla franțuzit:

Tu nu ştii de unde vine acest drum/ care nu te duce nicăieri, dar ce contează, era plin de farmec,/ de femei, de miracole, de dorințe de libertate,/ ai văzut, ca un cal care ar fi fost omorât sub un înger,/ îngerul a plecat pe jos, pe drumul uitării de sine,/ doar după aceea ai cunoscut durerea omului,/ şi pe aceea a lui Dumnezeu, care caută si el fericirea,/ Dumnezeu, acest amant nefericit…

Aduce a Nichita. Un critic îl numea „bibliotecarul lui Dumnezeu”.

Pe o scară de la unu la zece, unii oameni se nasc cu un sistem biochimic vesel care permite ca dispoziția lor să oscileze între nivelurile şase şi zece, stabilizându-se cu timpul la opt. O astfel de persoană e foarte fericită chiar dacă locuieşte într-un mare oraş alienat sau îsi pierde toți banii într-un crah al bursei.

Nu sunt invidios pe El. Pot privi cerul agățat în salcâmi. De sus e doar albastru. Dacă aş avea şi puțină antigravitație prin buzunare, m-aş considera chiar superior.