Apatrid în Logosfera

Iubita mea stă la masă cu soțul ei şi acesta îi vorbeşte de influența cozilor de peşti în mări şi oceane.

Din când în când ea îşi schițează cu creionul dermatograf topografia sufletului.

Tot voi aştepta într-o zi, sau într-o noapte oarecare.                Pentru ca să văd dacă mai am o preocupare.

– Alo, e o mare minciună că speranța de viață a îndrăgostiților creşte. Începând cu primul sărut aceasta se prăbuşeste.

– Chirurgul care operează pe creier n-are voie să fie melancolic, îmi răspunde ea în 4G

-Ştiu că ți-ai pus silicoane-n suflet…

– Sictir, ness amestecat cu mess! Mi-e frig! Vremea e gri la mine. Dă-mi sacoul tău, ăla plin de scamele poemelor netrimise!

Mintea îşi învinețeşte lumina,    preafermecând-o rana regina;   mâna se moaie şi trage spre tâmplă,                                            când dulcea rănire se-ntâmplă.

Asfaltul priveşte mirat copitele cailor mei învelite în cuvinte. E o chestie pe care am învățat-o în clasa a şasea. De la Old Surehand. Răpirea asta poate însemna condamnarea la viață.

Până şi urletul fiarei între munți e răsplătit de ecoul pietrei…

15 gânduri despre „Apatrid în Logosfera

        1. castanman Autor post

          „Gândurile”, scrise cursiv, în ordinea intrării în textul meu, sunt ale lui Bacovia, Padina şi Cangeopol. 🙂 Îmi place să dialoghez. Să mă mint că astea ar fi fost răspunsurile la gândurile mele. Dialog inegal. Dar merita să-l consemnez. Altfel s-ar fi pierdut ca toate celelalte de până a începe blogul. Ucenic, contesă… 🙂

          Apreciat de 2 persoane

          Răspunde
            1. castanman Autor post

              Erudiția mea? Sarcasm 🙂 Am dat informațiile doar pentru a elimina confuziile. Erudiție cred că înseamnă ceva mai mult decât un Bacovia prăfuit şi doi necunoscuți… de ce a vrut contesa să-l înțepe pe Castan? 🙂

              Apreciat de 1 persoană

              Răspunde
              1. La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

                Aș vrea să știi despre mine că nu înțep pe nimeni! A fost un comentariu sincer, fiindcă nu auzisem de ce doi necunoscuți. Eu scriu cam greu de la o vreme, așa că aseară am ezitat să termin comentariul. Voiam atunci să scriu că stratificarea textului era asemenea unor suprapuneri de gânduri, exact așa cum se întâmplă uneori în mintea noastră când suntem preocupați de ceva. Părea interesant ca scriitură și interesant prin conținut.
                Nu, niciodată să nu mai crezi despre mine că vin cu răutăți și obrăznicii, că nu e în firea mea.

                Apreciază

                Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s