Urbi et orbi (2)

Forțez limitele finitudinii mele prin verb. Încerc o perturbare a absolutului feliind logica atât de subțire încât să poată fi înghițită. Tremurul mâinii mele pe cuțit îi face pe ceilalți să mă încadreze la mistici. Ştiu că luciditatea se tratează cu ceai de iluzii. Aşa spune teoria lacrimilor. Lumea operează cu răni deschise. Inaccesibile unui algoritm capabil să dea o soluție.

Mi-e frică de rugăciuni. Fie  pentru a nu-l umili pe  Dumnezeu, făcându-l Zâna Măseluță, fie pentru a mă arăta curat, lipsit de păcate. Dumnezeu, extenuat, mă ignoră în ambele cazuri, nu-şi pune mintea cu mine.

Sunt un mistic ratat nu e numai o chestie din CV-ul unui filozof care-l ura pe Buddha pentru că avea dreptate. E şi azimutul rătăciților.

3 gânduri despre „Urbi et orbi (2)

  1. nostrastella

    Urbi et orbi… dară:

    Fie ca Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, în puterea cărora ne încredem, să ne ajute şi să mijlocească rugăciunile noastre către Dumnezeu. Prin Rugăciunile şi meritul Preabinecuvântatei Maria, cea Pururea Fecioară, a Binecuvântatului Arhanghel Mihail, a Binecuvantatului Ioan Botezatorul şi a Sfinţilor Apostoli Petru si Pavel, şi a tuturor sfinţilor, fie ca Dumnezeu cel atotputernic să aibă milă de voi şi fie ca păcatele voastre să fie iertate, şi fie ca Iisus Cristos să vă conducă către viaţa veşnică. Fie ca Dumnezeu cel Atotputernic şi milos, cu indulgenţă să vă ierte toate păcatele, să vă asigure timp pentru o penitenţă adevarată.Să aveţi întotdeauna o inimă plină de căinţă şi de smerenie prin graţia şi puterea Sfântului Spirit şi perseverenţă în a urma calea lui Dumnezeu!!!

    Amin!

    urbietorbi-ul tău…
    Hm, previzibil.
    ”Cioranian”, decât.
    D’aia- cred!- nici nu poci a’ţi da vr’o replică.
    (Îl iubesc şi eu prea mult.)
    ……
    Sărbători luminate Castule!

    Şi’ncă una, tăt de la maestru:

    Nu ştiu cum oamenii pot crede în Dumnezeu, deşi mă
    gândesc zilnic la el.

    (??????wtf!)

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Am incercat să văd rostul acestui comentariu. N-am reuşit. L-am încadrat ca roast. O să vin la rugăciunea ta cu una de-a lui Cioran, de prin Caiete: Puteri cereşti, ajutați-mă să nu mă destram, nu mă lăsați să pier sub ochii mei, faceți în aşa fel încât să nu fiu spectator al propriei mele decăderi, ci dimpotrivă, s-o combat sau, dacă nu, să mi-o însuşesc întreagă, să mă arunc în ea fără regrete!
      Să ai linişte, Stella!

      Apreciază

      Răspunde
    2. castanman Autor post

      Să explic şi de ce am crezut că e un roast. Când l-am văzut pe Pavel invocat în rugăciune, mi am adus aminte de „atacul la persoană” al lui Cioran asupra lui Pavel. Mi se pare că Nietzsche a fost mic copil pe lângă virulența din acest fragment: ” Cu câtă indiscreție se bagă-n treburi care nu-l privesc, la care nu se pricepe deloc! Considerațiile lui asupra virginitătii, abstinenței si căsătoriei sunt pur şi simplu dezgustătoare! Vinovat de prejudecățile noastre în religie şi morala, el a fixat canoanele stupidității şi a înmulțit restricțiile ce încă ne paralizează instinctele (…) Cercetați cu atenție faimoasele Epistole: nu veți găsi în ele niciun moment de oboseală şi delicatețe, de reculegere şi noblețe; totul e furie, pripeală, isterie de joasa speță, lipsă de înțelegere pentru cunoaştere, pentru singurătatea cunoaşterii”

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s