Înainte să adormi…

Eu nu scriu scrisori de dragoste, ci mizere delațiuni. Rapoarte asupra unor acte, gesturi și mirări ucronice. Intimul devine extim.

E o lume urâtă. Singurul lucru rămas pur e un cireș înflorit, cu autor necunoscut. V-am mai spus de el și risc să vă plictisesc. Însă e singurul care nu poate fi măsluit.

Gestul de tandrețe a devenit aproape eroic. Visez la forma lui banală, de altădată. O  femeie să aibă curajul să mă întrebe, pe o coală albastră, scrisă la un Remington cu husă, dacă la mine plouă.

Ca hainele unei femei sosite pentru prima noapte de dragoste, cuvintele încă zac  împrăștiate prin cameră.

Împrumută-ți un trup și vino să facem ordine. Știu că miracolele nu pot fi provocate. Am însă dreptul să mă mint singur. În aceeași măsură în care sunt mințit de ceilalți.

Poate altădată. Niște biete și recesive amânări, viața…

9 gânduri despre „Înainte să adormi…

  1. smaranda

    Viața? O amânare terminată în momentul nașterii. Când batrânețea își aruncă umbrele lungi, sufletul cască somnoros a trezire. Bună dimineața, noapte. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
      1. smaranda

        Păi, se pare că îmi merge mai bine ca niciodată. Mai privesc în urmă câteodată și mă întreb de ce nu venim cu sufletul treaz pe lume. Cei mai frumoși ani îi risipim în suferințe inutile.
        Cum zice cman, mi-am cumpărat convenabil, din timp un univers paralel. 🙂

        Apreciază

        Răspunde
        1. nostrastella

          Mda… ok.

          Pot înţelege sarcasmul filosofilor… da’…

          Hm. Se pare că asta este

          De’i mai reveni vreodată în universul nostru neparalel (al proştilor, carevasăzică), dă şi tu un semn. De’o fi. Să mai vorbim şi noi, una alta, ca fetilii. Dacă nu, NU!

          Numai bine Smărăndiţo!

          Apreciază

          Răspunde
            1. nostrastella

              De ce eşti rău, nebunule!
              Eşti ultimul filozof pe care îl citesc.
              Am oare eu vr’o vină?!
              Nu mai scrie, atunci…
              iar de asta ţi’o fi vrerea…
              apăi m’oi întoace la cei de dinaintea ta!

              Tu fă cum doreşti.

              Apreciază

              Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s