Fără titlu

Fiecare carte e o sinucidere amânată.
Postadamic, existența nu a mai fost decât o chestie de mântuiala. Paradisul a lăsat beatitudinea şi a achiziționat de-a valma iresponsabilității etice şi estetice. Mediocritatea a devenit job. Câțiva, mai răsăriți, din specie, s-au refugiat într-un salon de nebuni. Şi s-au legat de pat cu funiile cărților. Scrisul ca o contenționare fizica. Mai mult diagnoză decât un tratament.

De aici n-a mai fost decât un pas până când fiecare declarație de dragoste, această contrapondere la paradisul sufocant, s-a transformat într-o lobotomizare lexicala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s