Arhive zilnice: 26 martie 2019

Într-o zi mi-am cumpărat o femeie

Într-o zi mi-am cumpărat o femeie.

Aveam doar un pumn de vocale. Mărunțişul, a,e,i,o,u, s-a răsturnat zgomotos pe tejghea. „Ajunge doar pentru o litră”, mi-a spus din spatele tejghelei vânzătorul. Un dumnezeu atipic. Neterminat. Nu le ştia pe toate. Încă citea pentru formarea profesională. Apocalipsa după Nietzsche. Deşi părea tare pe vanzari. „Bă, produsul ăsta se vinde numai la bucată, nu fracționat. Vino maine cu diferența, 21 de grame de suflet.” Şi mi-a pus în brațe marfa,  într-o cutie cu fundă roşie.

Toată ziua mi-am pierdut-o căutand prin sertare cele 21 de grame de suflet. Ştiam că sunt pe undeva. Femeia, perfectă ca o panză de păianjen, m-a privit un timp plictisită şi apoi şi-a văzut de ale ei. S-a întins pe veioză, pe ochiul mic de la aragaz, ăla cu cafeaua, pe fotoliul de la TV.

Nu am găsit cele 21 de grame şi am hotărat să returnez produsul. A doua zi, în locul dumnezeului habarnist era un înger arogant, cu ceas la mană. Tic tac tic tac se auzea asurzitor în prăvălie. „Nu primim fără ambalajul original!”, mi-a aruncat-o, flegmatic.

Zilnic caut în gunoaie. Cutia aceea mare cu fundă rosie în care trebuie să returnez o femeie.