Ulise, barbarul…

Iubirea mea ca un rimel prost. Se intinde pe toată fața când plouă…

Spune-mi că recunoşti cerşetorul ăsta. Nu e nevoie să întind arcul alături de ceilalți. Uite, bătrânul Argos mă latră

Ştiu că au trecut douăzeci de ani. Eu am spus că te voi găsi şi te voi curăța de determinările contingente. Chiar de-ar rămâne pustiu în juru-ți…

Nu mai am răbdare. Hai să facem dragoste! Îți promit că-mi voi recăpăta şi dexteritatea analitică după un pahar de vin

Nu mai ştiu poezie. Sunt doar un barbar cu instincte primare. Tu m-ai sculptat aşa. Nu cred c-a fost numai mâna ta în lucrare. Ci şi parerea unui înger frustrat.

Singurătatea ta ca un şervețel umed…

 

 

4 gânduri despre „Ulise, barbarul…

  1. smaranda

    Fără semnele de punctuație adăugate ulterior, poemul barbarului avea o curgere mai naturală, mai profundă. Acuma poemul se întrerupe prea des. Devine cumva… civilizat. Nenatural. Da îi fain și așa.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s