Bulibăşeală (3)

O poezie veche, citită azi. Scrisă de Marius Tucă. Hulitul. Iubitul. Omul. Special, azi, pentru…

E târziu şi începe lumea,
Răsar nesfârşiturile din noi,
Mă tem că te temi
Mă tem că je t’aime.

Mă tem că je t’aime
Până la nervură, până la arsură,
Atom cu atom, celulă cu celulă
Mă tem că te temi.

E devreme şi începe nemărginirea,
Atât de fragilă străbaţi necuprinsul,
Mă tem că te temi
Mă tem că je t’aime.

Mă tem că je t’aime
Până la plâns, până la puls,
Dans cu dans, surâs cu surâs
Mă tem că te temi.

E timpul să răsari dintr-un ram
Ca un mugur virgin şi alb,
Mă tem că te temi
Ma tem că je t’aime.

Mă tem că je t’aime
Până la hlamida ta purpurie,
Răsărit cu răsărit, fâşie cu fâşie
Mă tem că te temi.

E vremea ta, cristalidă,
A zborului definitiv din noi,
Mă tem că te temi
Ma tem că je t’aime.

Mă tem că je t’aime
Până la coconul din tine,
Zbor cu zbor, amurg cu amurg
Mă tem că te temi.

E târziu şi începe lumea,
Sufletle noastre s-au prins în chihlimbar,
Mă tem că te temi
Mă tem că je t’aime.

5 gânduri despre „Bulibăşeală (3)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s