Arhive zilnice: 10 februarie 2019

Bulibăşeală

Grecii asociau ecuațiilor algebrice figuri geometrice. Mişto, pe nisip, cu o gagică hippy, explicându-i „a pătratul” şi, după, să faci dragoste într-o sferă rezervată.

Descartes separă algebra de geometrie. Şi o mai bagă şi p-aia cu Dumnezeul care ne-nşeală. Demonstrând astfel failibilitatea simțurilor. Şi inexistența adevărurilor. Chiar matematice fiind.

Fermat le-ntoarce pe toate pe dos. Figurilor geometrice le asociază ecuații algebrice. Curbele feselor şi sânilor, cel mai frumos peisaj ever, devin o înşiruire de simboluri. Algebră retorică.

Cam asta e matematica. Ordinea. A, am uitat de arabul ăla latinizat în Algoritmus. Orice problemă se poate rezolva aplicând un număr finit de reguli. Cea mai perversă propoziție. Plecând de la ea, câțiva idioți au adus apocalipsa. Computerul.

În fragmentul 264b.3, Pascal îmi spune că omul nu e decât o trestie. Blablabla gânditoare blablabla superior Universului blablabla mai nobil decât ceea ce-l ucide, adică o picătură de rouă… Bă, Pascale, mă laşi, parcă văd ciobanul din Miorița. Ce, pula mea, mă vrăjeşti când mai încolo, în 329, mi-o tragi cu chestia că omul nu e nici înger, nici animal. Doar că atunci când vrea să fie înger devine animal. Unde e, bă, măreția lui?

Da-ți-mi, maifrenț, ceva serios de citit…