Arhive zilnice: 18 ianuarie 2019

Schlemihl-ul din fiecare

Faptul că scriem pe wordpress e încă o dovadă că viața nu e de ajuns nimănui. Scriem cuminți. Şi flamânzi. Pentru o lume pestrița. Plină de chihoți, mîşchini, carenine, caramazovi, bovariene, isuşi, marcşi sau tereze. O lume în care nebunia susține etica. Şi unde orice vânzătoare de aprozar poate deveni guru. Doar pentru că îi permite codul de țară. Şi orice tip inteligent ştie că trebuie să scrie doar pentru sine. Nimeni nu mai citeşte. O lume fără prietenii, doar nişte interese obscure țesute în particular. O lume pe care am iubit-o şi de care acum mi-e scârbă. Pentru că m-a transformat dintr-un individ cu convingeri în unul cu opinii. Ce nu ştim e că plătim pentru fiecare cuvânt. Un preț modic. Nu, nu trebuie să ne vindem sufletul. Nici măcar profesioniştii nu o fac.

Într-o carte, un tip, Peter Schlemihl, este ofertat mişto, pentru umbra sa:

Am putut admira de câteva ori, îngăduiți-mi să vă declar, domnul meu, prea frumoasa umbră pe care o aruncați în lumina soarelui cu un vădit dispreț- această umbră care se găseşte aici, la picioarele domniei voastre…Iertați-mi, vă rog, propunerea oarecum îndrăzneață: oare ați fi dispus să-mi cedați umbra?

Oferta e senzațională! Poate primi, la schimb, punga cu bani care nu se termină niciodată. Sau pălăria lui Fortunatus. Aia care te face invizibil. Tipul face târgul şi regretă după ce simte oprobiul mulțimii. Apoi toată viața călătoreşte pentru a o recupera. Fără succes.

Cam aşa se întâmplă pe aici. Ce nu ştiți voi e că eu am supralicitat şi mi-am vândut sufletul. Nu, nu pentru cuvinte. Asta am stabilit-o în ipoteză. Ci pentru cea mai tare colecție de umbre. Umbrele voastre…