Arhive zilnice: 28 decembrie 2018

Femeia şi zarul

O femeie e un zar cu şase fețe.

„Zaru-i acolo, vizibil sub diferite profiluri. Se poate ca cei de lângă mine să nu-l vadă, şi de aceea el face parte din povestea mea personală. Pe măsură ce-l privesc, el îşi pierde materialitatea, se reduce la structură vizuală, formă şi culoare, umbră şi lumini. Îmi dau seama că nu toate aspectele zarului ar putea să cadă în câmpul meu perceptiv, lucrul în sine nu poate fi văzut decât din punctul meu de vedere personal. Eu nu cuprind lucrul, ci experiența mea orientată a lucrului, modul meu de a trăi lucrul ( restul, am zice, este inferență, ipoteză despre felul cum ar putea fi lucrul dacă l-ar vedea şi alții). Eu percep zarul cu trupul meu, inclusiv punctul de vedere cu care îl privesc. Dacă trupul meu (şi punctul meu de vedere) s-ar muta, aş percepe altceva. Din cauza unei lungi experiențe perceptive eu ştiu toate astea. Dar în fața stimulului surogat (reprezentarea unui zar, asupra căruia mişcând punctul meu de vedere n-aş putea percepe altceva care să se afle în spatele zarului) eu am acceptat deja că cineva a văzut pentru mine. De aceea o bună regulă pentru a distinge între stimuli naturali şi stimuli surogat este următoarea: dacă-mi mut punctul meu de vedere, văd ceva nou?”

Femeia e ca un zar. Pe ce mizăm, mate?

Nota bene: Acesta e un joc, Castanul permițându-şi sa bage in semiotica lui Eco o femeie. Aş fi stat cuminte, dar şi el a prelucrat la rându-i o reflecție de-a lui Merleau-Ponty.