Crăciunul. Celebrare, transgresiune, defulare?

„… să fie sărbătorile de două soiuri distincte, aşa cum socotesc unii cercetători, de celebrare şi de transgresiune, primele disciplinate, încorsetate în ritual, cele secunde întemeiate pe „logica plăcerii”, pe dezmățul dus la paroxism? Sau orice sărbătoare e o defulare, „o supapă de siguranță” a psihicului obosit, excedat de monotonie? Oare Crăciunul nostru exclude întrutotul dezlănțuirea Saturnaliilor de care, calendaristic, se arată foarte apropiat? Nu cumva fondul orgiastic implică o foame de originar, o retrospecție convulsivă care nu e străină, în vâlvătăile vitalității sale, de fervorile religioase? Pe buna dreptate, Roger Caillos releva împrejurarea că sărbătorile au ca arhetip orgiile primitive, precum o reactualizare a haosului primordial.”

Gheorghe Grigurcu- Jurnal I, pag.85

Crăciun fericit, wordpressiştilor!

6 gânduri despre „Crăciunul. Celebrare, transgresiune, defulare?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s