Decembrie (3)

Dumnezeul meu se îmbracă iarna într-un om de zăpadă. Se așează într-o curte de pe strada îngustă pe care îmi parchez mașina dimineața când vin la job și mă bombăne continuu. Începe când îmi aprind prima țigară și termină când încerc să ies cu spatele și să o tai către casă. Lucrul acesta mă agasează și mă face să uit cel puțin o dată pe săptămână pozițiile aprinse. Azi dimineață a fost mai pornit ca oricând. Mi-a reproșat că sunt un idiot dacă n-am observat că toate femeile sunt la fel. Diferă doar oja, rujul, rimelul și textele de pe wordpress. S-a băgat în discuție și un amic de-al lui, Matei. Vânzător, door to door, de GPS-uri. Rătăcirea de pe urmă va fi mai rea decât cea dintâi, zice el fluturându-mi un manual motivațional.

În mall-uri, la reduceri, adevărul si lehamitea.

(decembrie 2016)

Moartea termică a Universului va avea loc într-o dimineață în care va ninge. Prezența noastră nu va fi obligatorie. Nimic material. Doar radiație termică răcită pană la echilibru,  fobie a mirării. Entropia universului va creşte cu fiecare secundă a exceselor noastre. Dezordine imputabilă principiului, cand nu există alternativă imanentă. „A doua ” a termodinamicii spune că energia dintre noi e doar un produs conservat. N-a fost creată. Nu poate fi distrusă. Plecarea o poate transforma în certitudini de valoare inegală. Bitcoini tranzacționați, apoi, pe bursa dezamăgirilor. Deschisă după miezul nopții, cu deus malignus broker. Al erorilor, dogmelor şi prejudecăților.

Se spune că la început Universul a avut o stare de ordine maximă. Ca un sărut de adolescent. Sau ca o strangere de mană. Valori imposibile pentru care legile naturii devin desuete. Nici dumnezeul nu e prea credibil pentru o asemenea formă de organizare a materiei. Mai ales pentru graba suspectă cu care Omul, vedeta creației, trece de la adorație la crimă, spune filozoful ăla răfuitor. Wittgenstein crede că există inefabil. Se arată pe sine şi e mistic. Hmm! Tautologie? Contradicție incapabilă să exprime ceva cu sens? , sar ceilalți.

Mă tem că e doar o mutilare a unui răsărit de soare…

(decembrie 2017)

Scrise pe hârtie cretată, la un Remington aristocrat, versurile – aşa cum rana nu ia forma stiletului/ sărutul tău/ nu eşti tu- mi se par cel mai frumos colind.

(decembrie 2018)

2 gânduri despre „Decembrie (3)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s