Sentința karamazoviană

Până acum ceva timp am crezut că sărbătorile de iarnă sunt trimise de divinitate ca panaceu pentru rănile produse de imperfecțiunile lumii. Lume creată, se spune pe la colțuri,  prea repede…Stiam că Cel ce le trimite ne consideră egali in fericire şi durere şi, încrezator, aşteptam vindecarea-mi prin terapie cu cetina de brad şi praf de puşcă de la artficiile chinezeşti.

Cineva mi-a şoptit că inocența e arealul diavolului şi că pe lumea asta fiecare are atât cât poate să-şi  ia singur. Divinitatea nu are veleități de vânzător pe cartelă nominală. Sărbătorile se vor aşeza întotdeauna la masa ta pe scaunul ăla care scârție îngrozitor. Al celor plecați sau uitați. Voluptatea aşteptării ne va trimite instant către  linkuri otravite de îndoiala, iar minunile Mosului nu vor fi decat o chestie de percepție infantilă. Ele există, trebuie doar să le vedem. Nimeni nu le neagă. În acelaşi timp nimeni nu încearcă, prin gesturi tandre, să experimenteze existența lor. Până şi neaua imaculată, suportul penitenței pentru invalidarea abjurărilor noastre, va deveni noroi. Noroi de camuflaj pentru instinctul nostru de supraviețuire bazat pe genele primitive ale ălora din peşteri. Care habar n-aveau de sentința karamazoviană-„exista suferinta si nu exista vinovati”

…şi, la urma-urmei, împlinirea sau neîmplinirea noastră nu e decat o vechitură de talcioc pe care o fluturăm obsesiv de patetic. Încercăm, din când în când, o Judecată de apoi pentru salvarea din angoasele maligne. Şi ne dăm seama, destul de târziu, că tristețea nu e o boală doar pentru prinți

11 gânduri despre „Sentința karamazoviană

          1. bob de roua

            Nu. Veche în blogosferă – Oana (cea obișnuită cu emoția și iluzia ștergerii ei prin ștersul blogurilor – convietuirea, mozaicul, sâmburele și tot așa și tot de atunci). Nu-mi mai merg nici adresele vechi de email pe wordpress și de aici tot iureșul 🙂

            Gând bun din partea mea! Reînnoit!

            Apreciază

            Răspunde
  1. Daniela

    Sentința karamazoviană „exista suferinta si nu exista vinovati” ni se potriveste manusa noua, ca popor. Sau am gasit tapi ispasitori pentru fiecare suferinta. Si-apoi ne-am rugat zeilor ciopliti pe care ni i-am facut, in nebunia noastra, sperand sa ne ierte pacatele si greselile de-a cauta tapi ispasitori.
    Si la toate sarbatorile mari ne imbracam cu haina poleita – singura pe care-o avem – care inlocuieste costumul ponosit de pana mai ieri. Ne mandrim ca straluceste, fara sa tinem cont ca stralucirea nici macar nu e reala, e obtinuta cu ajutorul unei baterii dosite in maneca.
    Unii sunt nostalgici, altii-s tristi. Da-s putini astia. Majoritatea dau navala in mall -uri, bifand, fericiti, inca un Craciun cu de toate. Intrebarile existentiale le lasa pe seama filosofilor batrani si prafuiti, uitati pe un raft de biblioteca pustie.

    Apreciat de 3 persoane

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      D, e un timp al anxietății şi al angoasei, poezia e amestecată cu toate rezidurile extravanței, liant e scuipatul. Nu mai e spațiu pentru reflecție. De rațiune nici atât. Aşa că ținutul ăla finit, dar fără margini, pe care ni-l revendicăm când suntem trişti, a fost intabulat şi are PUZ făcut de nulități care cotrobăie prin aprozare, nu prin biblioteci. Şi toate construcțiile de lângă noi vor mirosi a prăjeli, respectând planul.

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
  2. nostrastella

    Really, really ?!!!

    A juisa e ceva normal şi chiar indicat, zic cunoscătorii.
    Bă da’ să te ”ferkezuieşti” cu d’alde mihaiţă ăsta…
    Tu cel atât şi decât imiscibil pe parte ecleziastă! Hm…
    Nu bun.

    Doar nu te pocăieşti, nebunule, ce ai!
    Mă leşi?! Crimă și pedeapsă, crede-mă. 😆
    Nu intra pe nişa lu’ IOJI, te rog!Fii tu.
    Cel care este.
    Oricum, Moşu’ vine!
    Trebuie să crezi asta.

    PS!
    Nu zic să arunci scaunul cu pricina.

    Plecaţi sau uitaţi… vor reveni cân’va.

    Moşul… e doar moşu’!
    Nu ia locul nimănui, niciodată.

    Apreciază

    Răspunde
    1. castanman Autor post

      Stello, a sunat ca un colind. Ceea ce arată că n-ai sufletul ignifug. Legat de ubicuitatea moşului, am rezerve. Nu ți s-a întâmplat, niciodată, în America aia mare, să-l vezi aşezat la masa ta, cerându-ti puțin ketchup?

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s