Arhive zilnice: 27 noiembrie 2018

Sentința karamazoviană

Până acum ceva timp am crezut că sărbătorile de iarnă sunt trimise de divinitate ca panaceu pentru rănile produse de imperfecțiunile lumii. Lume creată, se spune pe la colțuri,  prea repede…Stiam că Cel ce le trimite ne consideră egali in fericire şi durere şi, încrezator, aşteptam vindecarea-mi prin terapie cu cetina de brad şi praf de puşcă de la artficiile chinezeşti.

Cineva mi-a şoptit că inocența e arealul diavolului şi că pe lumea asta fiecare are atât cât poate să-şi  ia singur. Divinitatea nu are veleități de vânzător pe cartelă nominală. Sărbătorile se vor aşeza întotdeauna la masa ta pe scaunul ăla care scârție îngrozitor. Al celor plecați sau uitați. Voluptatea aşteptării ne va trimite instant către  linkuri otravite de îndoiala, iar minunile Mosului nu vor fi decat o chestie de percepție infantilă. Ele există, trebuie doar să le vedem. Nimeni nu le neagă. În acelaşi timp nimeni nu încearcă, prin gesturi tandre, să experimenteze existența lor. Până şi neaua imaculată, suportul penitenței pentru invalidarea abjurărilor noastre, va deveni noroi. Noroi de camuflaj pentru instinctul nostru de supraviețuire bazat pe genele primitive ale ălora din peşteri. Care habar n-aveau de sentința karamazoviană-„exista suferinta si nu exista vinovati”

…şi, la urma-urmei, împlinirea sau neîmplinirea noastră nu e decat o vechitură de talcioc pe care o fluturăm obsesiv de patetic. Încercăm, din când în când, o Judecată de apoi pentru salvarea din angoasele maligne. Şi ne dăm seama, destul de târziu, că tristețea nu e o boală doar pentru prinți