Arhivele lunare: octombrie 2018

Cerul ca preş sub care băgăm gunoiul

Sunt la vârsta la care nu mai vreau să aflu, ci să uit.

Oamenii sunt doar un „404 page not found”

Dumnezeu, un martor resemnat. Sătul să mai polemizeze cu mine.

Cerul, un preş sub care strecor mizeria.

Viața ca o curiozitate a rămas undeva prin pubertate.

Undeva, tu, ca o sublimă erezie a naturii.

Scrisori din octombrie (2)

Nu ești tu cea mai frumoasă ochelaristă din lume. Aceasta rămâne, pe veci, gagica colegului meu de bancă, dintr-a zecea. Niciodată nu i-am spus-o. Cred că o iubesc, încă.

Tu, ascunsă de lume ca o crimă perfectă, scrii poezii şi tabele. Pe care să fiu al dracului de le-nțeleg.

Intru pe furiș, dezbrac cuvintele, le pipăi cu voluptate și senzorialul îmi dă eroare. Totul e mineralizat în tine, cântecul tău trist fuge spre roșu. Ca și Universul.

Îți spuneam că niciodată nu se întâmplă ca un lucru să ocupe același spațiu , în același timp, cu alt lucru. Dacă totuși vei afla asta, să fugi, e dragoste.

Într-o dimineața vei descoperi că există o femeie care te va face să iubești viața asta de căcat.

Te va păcăli cu o îmbrățișare să curbezi până la rupere spațiul neeuclidian. Vei uita că pământul e doar o o piatră infectată cu organisme vii.

Privirea ei va face eșecul un biet termen al paradigmei cunoașterii. Sărutul, un cod.

O dimineață în care o femeie devine dumnezeul tău de împrumut. Iubindu-ți slăbiciunile. Și, mai ales, păcatele.

Toate femeile poartă acum capul și rochiile tale, precum spunea preacurvarul poet.

Vindecă-ți paşii cu privirea-mi.